Masaj

Zilele astea ma pregatesc sa deschidem si studioul de masaj de la sala. Intim, spatios si confortabil, cu toate dotarile necesare pentru maxim de confort si....



Dar nu despre asta vorbesc, ci despre bucuria mea de a putea face masaj in fiecare zi. Adica rasfat maxim, dupa antrenamentele de dimineata nu visez decat la ora de relaxare in mainile Luciei.



Si cu aceasta ocazie ma gandesc si la cremele facute sa imi catifeleze pielea, la masajul la talpi, la spate....brrr, abia astept!

Un fel de fast-food...bio

Aseara am ajuns tarziu acasa, obosita dupa o zi lunga petrecuta la calculator si fara energie ca sa mai pregatesc ceva de mancare.

Norocul meu s-a numit tata, care a trecut azi pe la birou sa imi lase un piept de curcan preparat de el la cuptor cu legume si condimente.

Asa ca asta seara am apelat la fast-food....ma rog, un fel de a spune, pentru ca totul a fost pregatit bio(curcanul era de la bunica de la tara, acolo nu-l cheama bio dar tot aia e)


Gogosari si rosii de la Singureni, zacusca de fasole si crema de branza Saint Augur, o placere (ne)vinovata. Recomand combinatia, e delicioasa!


Salata verde - amestec de salata iceberg, ruccola, valeriana si salata creata, cu ulei de masline de la tarani (ultima sticla adusa din Croatia) si otet de Xeres, presarata cu cascaval de la Singureni si iaurt .

Friptura de curcan cu pasta de masline Kalamata si 3 tipuri de telemea.



Cascaval de casa de la Singureni (maturat 3 si respectiv 6 luni ), oua de prepelita (gata fierte si decojite, pentru clientii lenesi) si rosii tot de la Singureni, iar pe ruta MegaImage ridichi si masline.

Evident ca nu am reusit sa mancam in doi oameni tot ce am pus in farfurii, dar pe moment nu am gandit atat de departe.

La desert ne-am delectat cu niste dovleac la cuptor, placerea mea culinara de toamna....

Ce mai mananc

Ieri am primit din nou de la Singureni laditele bio cu legume, carne, branza, lapte, oua dar si produse gata preparate. Intrucat nu ma pricep mai deloc sa gatesc chestiile traditionale dar imi place sa le mananc, este solutia cea mai buna.

Asa ca aseara ne-am delectat cu aceasta cina usoara si buna-buna...



Pentru 2 persoane au fost suficiente 2 rosii, un gogosar, un ardei verde,10 masline, o felie sanatoasa de cas de vaca si putina telemea de oaie. Surpriza serii a fost insa zacusca de fasole. Despre care habar n-aveam ca exista, dar e genial de buna. Iar 4 linguri au fost larg suficiente pentru amandoi.

Din nebunia de arome am dedus ca trebuie sa contina ceapa, gogosar, morcov si rosii, pe langa boabele de fasole. Asadar, recomand cu caldura zacusca de fasole a la Singureni.

La meci

Azi am fost la meci, pe Dinamo. E o mai veche pasiune a mea si m-am bucurat ca echipa mea favorita a facut o figura frumoasa.



Mi-a placut ca erau multe fete in tribuna, lumea era vesela si am stat suficient de sus cat sa vad meciul fara probleme.

Asa ca, echipata in alb-rosu ca un suporter adevarat, mi-am petrecut seara intr-un mod foarte placut.

Cardio

Am inceput de curand sa fac si antrenamente cardio. Adica in cadrul orelor de PumpUP!, ca sa fiu mai exacta.

Ca sa fiu sincera cu mine, toata viata mea am detestat sa alerg, sa sar, sa ma agit. Dar ajunsesem la un punct in care simteam ca antrenamentele mele obisnuite nu mai erau suficiente. In plus, nici estetic nu mai eram multumita. Parca pierdusem din suplete si devenisem masiva.

Asa ca am profitat de perioada de vara ca sa imi schimb putin strategia de antrenament. Am inceput sa fac mai mult stretching. Apoi am inceput incet-incet sa introduc in antrenamente si exercitii mai dinamice. A fost o premiera pentru mine in primul rand pentru ca nu mai predasem asa ceva pana acum. Stiam sa predau Pilates si exercitii cu greutati libere, dar cam atat. Am invatat cum sa respir ca sa nu se auda in casca, sa explic exercitiile suficient de repede ca sa nu pierdem ritmul si tot asa. Toata povestea asta a inceput in august, inainte sa renovam sala. Acum, la 3 saptamani de la redeschidere, am fost foarte surprinsa cand multe din cliente mi-au spus ca am slabit foarte mult.

Eu am facut ochii mari. Pe cantar am aceleasi 60 de kilograme batute in cuie. Dar am observat si eu ca am devenit mai zvelta. Pantaloni care imi veneau ficsi pe coapse inainte acum sunt lejeri, ca sa nu spun de-a dreptul largi. Intrucat dieta mea este aceeasi in ultimele luni sunt sigura ca diferenta au facut-o orele de PumpUP!

Azi am mai observat ceva. Dupa o ora de antrenament m-am pregatit sa mananc asa cum faceam inainte. Adica ciorba de pui, gratar si legume. Socul meu a fost ca am mancat ciorba si pentru vreo 2 ore a fost suficient. Abia apoi am mancat carnea si legumele.
In mod normal as fi mancat la pranz toate cele de mai sus si pe la 2-3 inca ceva.

Astea sunt lucrurile bune. Mai observ insa o chestie: ma fac ridiche la fata. Adica nu asa, putin. Rosie nene. Transpir cat n-am transpirat vreodata in viata mea si am senzatia ca mai am putin si mor de inima. Asta in timpul exercitiilor. De fapt, la sfarsitul lor. Pentru ca transpir eu ce transpir la ora, dar dupa ora e festival. Si apoi vine momentul eliberator al dusului. Parca ma nasc a doua oara, nu asa. Si mai e si momentul in care ma vad in oglinda dupa. Fata luminoasa, ochii limpezi, am o stare de bine si o energie de nu-mi vine sa cred. Adica nu mai dorm la pranz. Eu care dormeam in fiecare zi la pranz cu religiozitate. E drept insa ca parul meu arata dupa ora ceva de speriat. Smocuri ude, amarata mea de coada e repozitionata spre urechea dreapta si bretonul meu cel intr-o parte seamana cu ciuful ciocanitoarei Woody.

All in all, insa....merita. Cu tot parul ciufulit, cu toata transpiratia si nebunia, merita cu varf si indesat.

La restaurant

Zilele trecute am avut o ora de consultanta pentru dieta si antrenament cu una din clientele noi ale salii. Domnisoara in cauza se plangea despre faptul ca nu poate sa tina dieta deoarece mananca mai tot timpul la restaurant. Si m-a privit extrem de uimita atunci cand i-am spus ca cel mai usor sa tii dieta este atunci cand iti gateste altcineva, cu conditia sa stii ce sa alegi. Si, bine inteles, sa ai taria sa nu ceri vreun desert enorm la sfarsitul unei mese de 4-5 feluri, stropita din belsug cu "nectar" si vin.

Asa ca i-am recomandat sa profite de bucatarii priceputi si sa manance carne de vita de buna calitate , pentru ca din pacate muschiul de vita la gratar e greu de facut acasa. Mai ales pentru cine prefera carnea in sange si doar cu o crusta mediu facuta. Pentru ca flacara de la aragaz nu are puterea necesara pentru a obtine acest mod de preparare, oricat de bun ar fi aragazul. Preferatul meu insa ramane tartarul de vita. Recunosc, oricand renunt la orice in favoarea unui tartar bun, cum este cel de la Ici et La, de exemplu.

Apoi ar mai fi preparatele cu peste mai deosebit, care nu se gasesc tot timpul in supermarket, cu fructe de mare sau nu, in functie de preferinte. Cand mananc in oras, prefer sa comand friptura de ton. Somon, pastrav & Co gasesc mereu la Metro sau Carrefour, dar cu tonul e mai complicat, asa ca prefer sa mananc la restaurant ce nu pot manca acasa.

Alt preparat pe care il comand adesea este grigliata mista di pesce, adica diverse tipuri de peste si fructe de mare facute la gratar, cu ulei de masline si zeama de lamaie. Usor si bun. Iar acasa recunosc- nu ma omor dupa peste si fructe de mare la gratar pentru ca de cele mai multe ori le tin prea mult si nu mai sunt la fel de savuroase si suculente. Deci acasa peste la cuptor ca acolo stiu exact cat trebuie sa stea si la ce temperatura, la carciuma pe gratar.

Si nu in ultimul rand la restaurant mai comand ciorba sau supa. Daca restul preparatelor tarditionale imi ies la un nivel rezonabil, la capitolul ciorba nu stau la fel de bine. Asa ca ii las pe altii mai priceputi sa se ocupe.

Si dupa toata aceasta poveste, domnisoara a inteles ca la restaurant mai comanzi si altceva in afara de paste, ca poti sa mananci gratar fara sa ceri cartofi drept garnitura si ca nu fiecare masa trebuie sa se incheie cu un desert. Uneori un espresso decaf la cina e mai potrivit decat o felie uriasa din tortul casei.

Miss Vaca

Aseara ma uitam la stiri cand prezentatoarea anunta cu emotie castigarea titlului de miss Vaca.

Acum am niste dileme existentiale:

1. De cand Simirad s-a dat cu PeDe-ul, a ajuns sa ridice vacile (si boii) in slavi. Deci politica se face cu vaci.

2. Daca vaca a iesit miss, de ce i-au pus medalia de gat proprietarului vacii, si anume lui Mitica?

3. Oara vaca stie ca e miss?

Apoi evident am aflat despre nush ce taur comunal care da un randament fantastic la inseminari.

Oameni buni...adica nenii astia care fac stirile. Chiar nu e altceva de prezentat ca stire? N-a mai facut nimeni nimic in tara asta de am ajuns sa vedem stiri cu vaci si boi?

Am mai zis o data ca nu ma mai uit la teve, zau daca nu o sa ajung acolo.

Femeile pe care le admir

Ma gandeam azi, in timp ce mi-am descoperit surprinsa figura intr-un colt de oglinda. Si am stiut ca am cearcane desi nu le vedeam, pentru ca m-am obisnuit atat de mult cu ele incat nu concep sa nu le am. Si am stiut ca am uitat sa ma dau iarasi cu crema, desi m-am spalat temeinic pe fata cu apa si sapun. Si am stiut ca as vrea sa fiu una din acele femei care detin un soft secret de organizare, care intotdeauna se dau cu crema, se dau cu fond de ten, se pudreaza, isi dau cu rimel si blush si mai stiu eu ce...

As vrea sa fiu una din acele femei care au parul intotdeauna aranjat si unghiile facute, as vrea uneori sa am vocea subtire si calda. Ah, si sa am degetele lungi si subtiri, cu unghii inguste si taiate scurt, date cu oja rosie. Am reusit in timp sa am unghiile de la picioare mici si drepte, dar ma tem ca oricat as incerca nu voi reusi sa am degete lungi si fine. Sau voce subtire si calda .

Am reusit in timp sa imi cumpar haine in culori pastel, sa aleg materiale vaporoase si sa imi cumpar farduri. Am si bijuterii, dar nu le port.

Imi fac constiincios parul de 3 ori pe saptamana, imi ingrijesc unghiile si tenul. Dar nu-mi iese toata schema. Am prietene care se trezesc cu 2 ore mai devreme ca sa isi faca par, machiaj, sa isi aleaga hainele si tot asa. Eu recunosc: sunt incapabila de asa ceva. Ma trezesc cu 30 de minute inainte de prima ora. In 15 minute plec din casa, din momentul in care deschid ochii. Imi pregatesc de seara cafeaua, din simplul motiv ca dimineata imi place sa beau cafeaua rece. Si neagra. Si sa fie cat mai amara.

Nu mananc dimineata niciodata. De mica sunt asa, probabil ca il mostenesc pe tata. Ma trezesc brusc, aproape militaresc. Suna ceasul o singura data. De cele mai multe ori deschid ochii exact inainte sa inceapa alarma. Pe cale de consecinta, decolez din casa in fuga. Plec in fiecare zi la sala, asa ca nu imi bat capul. Colanti, tricou, adidasi, sosete. Nimic complicat.

Si tot nu pot sa nu imi doresc sa ajung sa fiu una din acele femei aranjate, care nu stiu cum naiba reusesc sa se machieze dimineata, sa isi faca parul si unghiile, sa aiba o voce calda si sa poarte bijuterii mici si feminine.

Thai mood

...si nu ma refer la vreo carciuma cu numele asta, ci la inspiratia mea din weekendul asta, cand mi-am adus aminte de un restaurant mic , cu o chelnerita care nu vorbea o boaba de engleza dar avea cel mai bland zambet din lume. Si aromele din restaurantul mic si albastru mi-au ramas intiparite undeva in memorie.




Asa ca azi am decis sa profit de invitatia pe care am facut-o unor prieteni si sa prepar o cina cu arome thai. Pentru inspiratie, am cautat poze frumoase, ca sa imi fac o idee despre cum trebuie servite si "prezentate" .




Pasul numarul doi este sa merg si sa incerc sa gasesc toate condimentele si ingredientele.

Deocamdata atat, aventura continua. Daca totul merge bine, postez pozele cu preparatele mele putin mai tarziu.

Later edit: Poze cu preparatele nu am mai apucat sa fac...micutele termite au ras totul de indata ce am adus platourile pe masa. Dar vestea buna e ca toate ingredientele de care am avut nevoie pentru retete le-am gasit la MegaImage in Dorobanti. De la jasmin rice la pasta de lemongrass, raionul de produse thai e foarte bine aprovizionat. Si toate sosurile sunt facute cu uleiuri vegetale nehidrogentae, ceea ce e foarte bine.

Costul mesei: 370 ron cu tot cu vin si bauturi racoritoare(fresh de portocale si lime,cranberry juice) pentru 4 persoane. Am pregatit 2 aperitive, 2 feluri principale si un desert. Nu s-a mancat tot, a mai ramas o portie de pui satay pentru azi si vreo 2 de omleta cu pui si curry verde.

Sa mai si gatim acasa

In ultima vreme nu am mai avut timp sa gatesc asa cum imi place, dar m-am gandit sa imi regasesc inspiratia cu aceasta salata cu quinoa. La noi este destul de rar folosita, din pacate, pentru ca este foarte gustoasa si poate fi o alternativa la orez. Pentru un gust mai bun, inainte de a fierbe boabele de quinoa este bine sa fie lasate in apa rece timp de 30 de minute. O cana de quinoa se pune la fiert in 1.5-2 cani de apa rece, la foc mediu.

Asadar, iata reteta.....

1/2 zucchini taiat cuburi medii
1/2 vanata
1/2 dovlecel
1 lingura ulei de masline
sare si piper dupa gust
1 cescuta de quinoa
1 ardei rosu copt
1 cana de inimi de anghinare marinate (se gasesc conservate)
2 maini de baby spinach
2 felii de feta faramitata

pentru dressing:
1 lingura ulei de virgine
1 lingura otet balsamic
1/2 lingurita de oregano
2 maini de baby spinach
2 felii de feta faramitata



Zucchini-ul, dovlecelul si vanata se presara cu sare si piper, se adauga uleiul de masline si se aseaza in tava pe hartie de pergament. Se incalzeste cuptorul inainte 150 de grade si se pune tava pe gratarul din mijloc. Se tine aproximativ 30 de minute, timp in care se intoarce tava o data.

Quinoa se fierbe conform indicatiilor.

Pentru dressing amesteci toate ingredientele intr-un bol mic, amestecand intai otetul si sarea, apoi oregano si piperul si la urma uleiul de masline.

Cand legumele la cuptor sunt gata, se lasa putin sa se racoreasca. Se amesteca spanacul cu ardeii copti taiati cuburi, se adauga legumele si anghinarea, se ames

Pitzipoancele pe timp de criza

Azi m-am vazut cu o buna prietena. Proaspat intoarsa pe meleagurile noastre, mi-a comunicat ca ar vrea sa traiasca oriunde, dar oriunde, mai putin in romanica. Si imi povesteste si cum a ajuns la aceasta necesitate.

Imi zice ca un amic al ei, domn de altfel simpatic si vazut frecvent in locurile unde trebuie sa fii vazut in capitala noastra ii spune la un ceai ca "romancele nici nu mai sunt asa frumoase, sunt oarecum cheap si infometate si nici vreo alura inteligenta nu au". Acum, e drept ca prin locurile pe unde umbla domnul in cauza in timpul liber nu prea gasesti doamne distinse si amuzante, dar nah, acum asta e opinia in cauza.

Bun, si zic totusi de ce vrei sa te cari? Pai uite asa. Ca asta are dreptate . Daca imi zbor creierii la munca o luna si apoi imi fac o dambla sa imi iau un ceas pupaza blonda de la receptia salii la care merg ma intreaba cine mi l-a cumparat. Asta dupa ce ma intreaba daca nu cumva am buzele tatuate si la cine. Adica musai trebuie sa am buzele tatuate ca toate imbecilele care si-au bagat cerneala in bot, asta pentru ca am ceas. Nu mai vreau. Vreau sa am in jur oameni mistoci, simpatici, relaxati, care se distreaza, care danseaza, care muncesc si care, in mama ei de tara, nu ma intreaba daca am buzele tatuate.

Ma tavaleam deja de ras. Pentru ca doamna in cauza, in ciuda aparentei de pustoaica, impusca vreo 3o si de anisori , are propria ei afacere pornita din facultate si ajunsa acum mare, e o gagica mistoaca ea in sinea ei si mai si povestea cu un patos criminal.

La carciuma unde mancam de pranz, chiar la masa din spatele nostru, doua pisi. Doua hermesuri puse pe jos la piciorul mesei, doua randuri de ochelari fumurii, doua randuri de plete intinse cu placa si evident doua vertu-uri pe masa, intre sticle de evian si cafele cu zaharina. La care prietenuta mea simpatica coboara vocea si imi zice printre dinti: uite de ce vreau sa ma car. Pana acum erau blestematele de vuitoane. Acum pana si hermesul a ajuns papornita de pitzipoanca.

Astea doua au sarit in sus. Adica si-au imbatzosat si mai tare spinarile costelive, au motzoiat buzele si au strambat dezaprobator din nasucurile lor mici si bronzate. Noi ne-am continuat pranzul in aceeasi nota amuzata, spre disperarea celor doua don'shoare.

Intr-un fel o inteleg. Doar ca eu stau deoparte de toate pupezele astea. Din pacate sau din fericire, realizez ca traiesc intr-o lume care nu exista de fapt, ca e doar un colt frumos dintr-un tablou mai putin frumos.

Ca o concluzie la dezbaterea noastra, as zice ca pe timp de criza pitzipoancele trebuie sa se intretina, sa faca sport, sa manance mai putin, sa bea mai putin, sa se machieze mai putin, sa se imbrace mai mult si sa vorbeasca mai putin. Ah, si am mai aflat ca mama pitzipoancei este de fapt adevaratul pimp. Sa se aranjeze si fata ei in viata. Dar despre mame si pitzipoance in alt episod.

Luna plina

Azi ma gandeam ca n-am mai scris ...n-am mai avut timp, luna asta (inca nu s-a incheiat, dar en fin) a fost o nebunie continua.

Am inceput sa renovam sala, am terminat de renovat sala. Am muncit ca nebunii, ore in sir in care am stat sa planificam, sa ne gandim, sa gasim materialele....ce sa mai, o aventura! Mie imi place cum a iesit. Frumos, curat, spatios...nu o zic doar eu, mi-au zis si fetele de la sala. Asta asa, ca sa nu ma felicit singura. Recunosc insa ca n-as fi reusit singura. Probabil ca intr-o alta viata am facut ceva foarte bun sa merit sa primesc atata bunatate.











Apoi am plecat cateva zile in vacanta. Mare, soare, viata simpla si frumoasa. Am ajuns din nou la concluzia ca nu sunt "holiday person".



Adica sa fac poze, sa filmez, sa stiu ce obiective turistice trebuie vizitate...nah, not for me. Dar am gasit o laguna cu apa limpede si frumoasa, niste apusuri de vis si niste dimineti frumoase, somnoroase si linistite. Asa, de vara....

Acum a venit toamna. Adica nu asa, calendaristic. Parca mi s-a mutat o piesulica in creierul de blonda si m-am focusat pe munca. Gata cu vara, gata cu vacanta. Norocul meu ca imi place. Si iar incep de dimineata devreme, cand inca e frig afara. Ziua stau in biroul micut cu canapele si imi aduc din cand in cand aminte de o clipa frumoasa. Zambesc si revin la treaba. La oaza de liniste de acasa, la lucrurile simple si frumoase, la pasiune si bucurie. Franturi de fericire intr-o zi plina.


Tot e frumos asa....