La restaurant

Zilele trecute am avut o ora de consultanta pentru dieta si antrenament cu una din clientele noi ale salii. Domnisoara in cauza se plangea despre faptul ca nu poate sa tina dieta deoarece mananca mai tot timpul la restaurant. Si m-a privit extrem de uimita atunci cand i-am spus ca cel mai usor sa tii dieta este atunci cand iti gateste altcineva, cu conditia sa stii ce sa alegi. Si, bine inteles, sa ai taria sa nu ceri vreun desert enorm la sfarsitul unei mese de 4-5 feluri, stropita din belsug cu "nectar" si vin.

Asa ca i-am recomandat sa profite de bucatarii priceputi si sa manance carne de vita de buna calitate , pentru ca din pacate muschiul de vita la gratar e greu de facut acasa. Mai ales pentru cine prefera carnea in sange si doar cu o crusta mediu facuta. Pentru ca flacara de la aragaz nu are puterea necesara pentru a obtine acest mod de preparare, oricat de bun ar fi aragazul. Preferatul meu insa ramane tartarul de vita. Recunosc, oricand renunt la orice in favoarea unui tartar bun, cum este cel de la Ici et La, de exemplu.

Apoi ar mai fi preparatele cu peste mai deosebit, care nu se gasesc tot timpul in supermarket, cu fructe de mare sau nu, in functie de preferinte. Cand mananc in oras, prefer sa comand friptura de ton. Somon, pastrav & Co gasesc mereu la Metro sau Carrefour, dar cu tonul e mai complicat, asa ca prefer sa mananc la restaurant ce nu pot manca acasa.

Alt preparat pe care il comand adesea este grigliata mista di pesce, adica diverse tipuri de peste si fructe de mare facute la gratar, cu ulei de masline si zeama de lamaie. Usor si bun. Iar acasa recunosc- nu ma omor dupa peste si fructe de mare la gratar pentru ca de cele mai multe ori le tin prea mult si nu mai sunt la fel de savuroase si suculente. Deci acasa peste la cuptor ca acolo stiu exact cat trebuie sa stea si la ce temperatura, la carciuma pe gratar.

Si nu in ultimul rand la restaurant mai comand ciorba sau supa. Daca restul preparatelor tarditionale imi ies la un nivel rezonabil, la capitolul ciorba nu stau la fel de bine. Asa ca ii las pe altii mai priceputi sa se ocupe.

Si dupa toata aceasta poveste, domnisoara a inteles ca la restaurant mai comanzi si altceva in afara de paste, ca poti sa mananci gratar fara sa ceri cartofi drept garnitura si ca nu fiecare masa trebuie sa se incheie cu un desert. Uneori un espresso decaf la cina e mai potrivit decat o felie uriasa din tortul casei.