Aventurile Divei

Azi de dimineata a fost cea mai proasta dimineata din ultimii ani.

Eu am doua pisici, Diva si Chocolat. De dimineata am constatat ca mai am doar una - Diva plecase la plimbare pe geam. Am cautat-o in curtea blocului, am pus mancare la geam, am pregatit chiar afisul cu "pierdut pisica alba , ofer recompensa" .

M-a durut sufletul, o luasem de pe strada, dintr-un ghiveci cu flori si a fost colega mea de apartament in ultimul an si jumatate. Am sunat-o amarata pe mama, i-am spus iubitului meu ce patisem si am mai bocit putin la gandul ca nu o sa o mai gasesc.

Apoi am asteptat sa se intoarca, sperand ca nu a uitat drumul spre casa. Nu am mai strigat-o, nu am mai cautat-o in curte, doar am asteptat-o.

Acum 10 minute ma relaxam pe canapea si incercam sa ma adun pentru ora. Am auzit un mieunat care imi suna cunoscut si am luat-o la fuga spre curtea blocului.

Dintre rotile unei masini am vazut un ghem de blana gri, plin de motorina, speriat si cu ochii verzi. Nu semana deloc cu pisica mea alba si frumoasa, pufoasa ca un ghem de mohair si rasfatata ca o printesina blonda. Si totusi, e Diva...plina de motorina, speriata, murdara, am spalat-o urgent si acum isi face toaleta pe masa din fata mea.

Iar eu am mai invatat o lectie, ca atunci cand nu te mai impotrivesti lucrurile se intampla de la sine, ca nu ai nici un control si ca nimic nu e intamplator....

Sunt fericita si recunoscatoare!

Am plecat la vama veche.....

Ieri m-a sunat o buna prietena:
"-Cornelia, ce faci?
-Biine, pe acasa, cu gand de duca...
-Pai hai la mare, noi suntem la vama, la statiunea-prajitura
-Hai ca viu."
La 15.30 am inchis telefonul, la 16 imi sunam iubitul ca intru pe autostrada.




















La 19.00 ma parcam in fata cherhanalei din vama, vesela nevoie mare...

Ca de fiecare data cand plec sa caut un raspuns, cerul imi trimite sutul karmic in posterior si ma mai trimite doi pasi inainte.

Am gasit vama linistita, prietenii mei dragi asa cum ii stiam, marea frumoasa si m-am bucurat de un drum fabulos de intoarcere, cu muzica buna si masina decapotata.

La vita e bella!

La drum de zi...

Asa incepea profetia bunica-mii, intr-o camera intunecata, in timp ce intindea cartile vechi, rupte pe la colturi, tocite de atata amestecat. Mirosul de cafea la nisip, dulceata de visine cu apa, mirosul de kent lung si eu mica mica, cu capul sprijinit de spatarul scaunului , ascultand fascinata la dramele prin care mi se parea ca trec femeile alea.

Am aflat atunci de invidia femeilor de ghinda, de vorbele la asternut si de siguranta aparenta pe care ti-o dau cartile. Stiu de mica sa ghicesc si totusi nu o fac niciodata. Imi placea mereu sa ma duc la Buna si sa imi spuna ea cum sta treaba cu drumul de seara, de zi, cu vorbele si femeile de ghinda. Parca era un facut, nush cum naiba avea mereu cate una ceva cu mine.

Si iata ca au trecut atatia ani de atunci. Acum nu stiu de ce am ajuns cu gandul la treaba asta cu bunica-mea, de fapt voiam sa scriu despre altceva. Dar ziua asta linistita, in care stau si ma gandesc la lucruri frumoase m-a adus sa scriu despre Buna.

Eu de fapt voiam sa scriu despre un om drag mie, care e in viata mea de putin timp si care totusi pare sa fie acolo dintotdeauna, un om cu o voce calda care ma priveste amuzat si incurcat ori de cate ori il surprind cu cate o replica sugubeata. Mai voiam sa scriu si ca in bratele lui simt ca nimic rau nu se poate intampla, dar acum imi dau seama ca nici despre asta nu e vorba de fapt.

Mai citeam pe un blog ceva despre curtezane si amante. Si tin minte precis momentul in care mi-a intrat in cap, undeva in jurul varstei de 11 ai, ca e mult mai amuzant sa fii curtezana. Ca probabil se amuzau teribil scriind poezii si citind carti in Venetia, socializand cu barbatii puternici ai orasului.

Si fara vreo legatura, ma gandesc de multa vreme ce naiba e ala clafoutis. Si mai ales ce gust are o chestie de genul asta. Tot de pe un blog imi aduc aminte de o musaca de vinete facuta de mama unui fost prieten. Geniala! Musacaua, evident. De la femeia asta am invatat sa zambesc elegant cand nu-mi convine ceva si sa gatesc.Ah, iar musacaua aia de vinete era o nebunie curata....rece, vara, senzational!

Ma mai gandesc la buna mea prietena care se marita si care ieri m-a sunat ca a auzit batand inima copilului pe care o sa-l nasca. M-am bucurat ca poate sa simta asa ceva, fara sa am pretentia ca inteleg ce simte.

Si ma gandesc acum sa dau repede-repede o fuga pana la tara la Buna, sa o vad. Sa o vad si pe Mamaie, cealalta bunica, si cainele si casa de la munte in care mi-am petrecut vacantele din copilarie.

La vita e bella!

Lista de recunostinta

Azi am trecut printr-o pasa extrem de proasta. Asa cum fac de obicei, mi se trimite cate un mesaj aka sut in fundul karmic , care sa ma remonteze.

Discut azi cu Nico si imi spune sa imi fac o lista cu lucrurile pentru care sunt reconsocatoare. Therefore, asta fac.

1. Sunt recunoscatoare ca sunt sanatoasa.
2. Sunt recunoscatoare ca am o casuta draguta, calda si confortabila, in care e racoare vara si cald iarna.
3. Sunt recunoscatoare pentru masinuta cea noua si draguta .
4. Sunt recunoscatoare ca parintii mei sunt alaturi de mine, chiar si cand ma sacaie.
5. Sunt recunoascatoare pentru prietenii minunati pe care ii am, in care am incredere si pe care ii iubesc.
6. Sunt recunoscatoare pentru ca am o afacere care imi place, care ma stimuleaza sa muncesc si pentru care am luptat mult.
7. Sunt recunoscatoare pentru barbatul minunat din viata mea, care ma face fericita din cand in cand, pe care il admir si il iubesc.
8. Sunt recunoscatoare pentru ultimii ani din viata mea, care -au facut sa fiu ceea ce sunt acum, pentru oamenii pe care i-am intalnit si de la care am invatat cate ceva.
9. Sunt recunoscatoare pentru cele 2 pisici care ma amuza cum se joaca si cum se ascund in geamantanele mele cand uit sa le despachetez.
10. Sunt recunoscatoare pentru cafelele la French Bakery si Mojito-urile de la Baraka, noaptea
11. Sunt recunoscatoare pentru cele doua Mac-uri la care lucrez, pentru aparatul foto care face poze frumoase si pentru gentile de laptop in care intra toate prostiile pamantului.
12. Sunt recunoscatoare ca am vazut Parisul, ca am fost la Zurich si ca am putut sa traiesc atat de frumos lunile astea
13. Sunt recunoscatoare ca sunt slaba si ca fac sport , ca asta e meseria mea si pentru ca imi place atat de mult sa o fac.
14. Sunt recunoscatoare pentru toate momentele de dragoste pe care le-am trait in ultimele luni, in care m-am simtit atat de speciala, de iubita si de apreciata.
15. Sunt recunoscatoare pentru CDurile cu melodii de dragoste pe care le am in masina.
16. Sunt recunoscatoare pentru ca am fost la Estudia si am avut ocazia sa cunosc atata oameni interesanti.
17. Sunt recunoscatoare ca pot sa fac ceea ce imi place, de cele mai multe ori.

He he, uite cate lucruri minunate traiesc, e senzational!

Weekend fun, sort of

Un weekend ciudat, in care m-am simtit obosita, tracasata, agatata in tot soiul de probleme si situatii conflictuale, cu oboseala si nopti nedormite.

Am fost la nunta unei cliente vechi, m-am distrat ca domnisoara de onoare, am prins buchetul si mi s-a pus voalul. Amuzant si interesant, ce sa zic. Apoi am plecat la club dupa nunta, am ajuns acasa la 6 dimineata, cum le sta bine unor fete dragutze si simpatice :)

Duminica mi-am scos maselele de minte, operatie pe care nu o doresc nimanui....

Motiv pentru care acum mananc supa de rosii cu paiul, ma indop de antiinflamatoare si sunt prietenoasa ca un arici prost dispus.

"Aoleu, ce am facut?"

Am primit azi un telefon care a debutat cu replica asta. M-am amuzat teribil de tonul incurcat al femeii de la capatul firului, sort of speak, mai ales cand am raspuns " Nu stiu, dar daca doriti, imi puteti spune". Conversatie psihedelica, de-a dreptul.

Tripul a continuat, caci am aflat si ce cauta doamna in cauza" Imi caut barbatul"...."well, din pacate sau din fericire pentru Dvs, nu va pot ajuta prea mult aici. ", am continuat eu amuzata.

Si acum devin filosofica. Ce anume impinge o femeie sa spuna lucrurile astea unei necunoscute? Cat de mare sa fie prapastia de nefericire incat sa spui direct, franc, lipsit de orice scut, ca iti cauti barbatul?

Am fost si eu in situatia de a cauta frenetic pe cineva, am simtit ca imi fugea pamantul de sub picioare si tot planul meu de viata, cu tot cu rochia mea de mireasa la care visam de la 12 ani se duce pulii de suflet, sub o pereche de ochi albastri frumosi, care nu aveau vreo vina si nu intelegeau nimic. A fost insa si momentul in care m-am trezit. Momentul in care am simtit ca nu mai e nimic dupa secunda aia, in care am inchis capitolul ala si am mers mai departe. E o senzatie stranie de gol si putere, de eliberare si regret. Dar am mers mai departe si acum ma felicit pentru ceea ce am ales. Nu exista mai bine sau mai rau intr-o poveste de genul asta. Nu poti sa compari doi oameni, doua relatii ca si cum ai compara doua masini. Sunt situatii diferite, lucruri diferite. Mi-am dat seama ca eu sunt alta, acum, intr-o noua relatie, fata de cea care eram atunci.

Analizand lucrurile la rece, cred ca nu sunt vreun soi de "concurenta" placuta. Nu ma raportez la lucrurile uzuale, stau bine pe picioarele din dotare si functionez perfect in " modul independent". Si totusi imi place sa fiu jumatatea unui cuplu, imi place confortul sentimental, linistea pe care mi-o da o relatie implinita. Imi place complicitatea din relatia dintre doi oameni care se iubesc, privirile cu intelesuri si increderea acordata si primita.

Acum, dilema mea e una existentiala: de ce, atunci cand un barbat pleaca dintr-un cuplu, femeia considera automat ca e vina "celeilalte"? De ce nu gasesc puterea de a privi in ele, sa vada unde e de fapt buba? Pentru ca eu nu cred ca un om paraseste din senin, fara nici un motiv . Nu cred ca inebuneste cineva dintr-o data si dispare. Cand aud cate o poveste de genul asta ridic din spranceana dreapta si ma intreb de ce nu vedem lucrurile bilateral. De ce nu ne asumam raspunderea pentru actiunile noastre?

Am inteles cat de important e sa iti asumi esecul unei relatii tocmai cand am esuat intr-una la care tineam, care insemna mult pentru mine. Si totusi, nu a mers. Am fost furioasa, ranita, dezamagita, am vrut sa ma razbun, sa imi strig durerea. Pana cand o buna prietena m-a privit in ochi si m-a intrebat " Cornelia, esti sigura, dar absolut sigura ca totul se intampla din vina celuilalt?" Si atunci m-am trezit, mi-am dat seama ca vina e impartita 50-50, ca nu te tine nimeni cu forta intr-o relatie care nu merge, ca nu se intampla nimic din senin si tot asa.

Si iata cum un telefon m-a pus in postura de mic filosof de dupa amiaza, gandindu-ma la o relatie complicata la care asist oarecum implicata, la tot ceea ce se intampla cand se destrama un cuplu si se formeaza altul, cand se duce naibii planul de viata si apoi te superi ca s-a dus.

Summertime

Imi rasuna in urechi cantecul asta...chiar ma gandeam azi ca iar traiesc un soi de vacanta mentala, ca m-am cocotat la loc pe cloud no9 si ca am redevenit aproape zen.

Azi m-am bucurat de soarele bucurestean, de racoarea din casa si de o complicitate delicioasa cu omul special din viata mea. Nu credeam ca mi se pot parea amuzante probele olimpice sau ca pot sa stau atat de linistita si sa nu fac nimic, doar sa ma simt bine...Cateodata ma intreb ce am facut sa merit asta, apoi imi aduc aminte de lista mea de vise si zambesc....

E frumos :)

Estudia

Am aflat multe despre mine in saptamanile astea doua la Sinaia. Ultimul lucru a fost despre energie. Despre cum sa-ti aduni energia, sa o tii strans si sa o impartasesti celorlalti. Totul cu un singur cuvant Yupiii!




Am retrait un moment minunat din viata mea, din mai, de pe vremea cand pluteam pe un norisor roz. L-am regasit azi, cand am pictat "My special Eureka moment". Cand mi-am adus aminte de fluturi in stomac, o rochie mov si un barbat minunat care mi-a schimbat viata.

Despre prietenia mea cu o femeie puternica, controversata si totusi prietena, despre implicare si acceptare. Despre leadership si lucru in echipa, despre frica si nesiguranta.

Am trait intens si cumva ma intristeaza ca se termina. Pentru ca poimaine voi pleca de aici, voi reveni la viata mea obisnuita, care nu va mai putea fi la fel.

E frumos .

As fi vrut sa scriu pe blog

...dar mi-am dat seama ca nu prea imi vine nimic spectaculos in cap. Nici macar interesant. Pur si simplu e prima data cand as vrea sa scriu ceva si nu am despre ce. Sunt in tabara fantastica la Sinaia, ma trezesc regulamentar la 7.40, iau micul dejun pana la 9, de la 9 incep cursurile de creativitate, cu pauza de cafea la 11 , masa de pranz de la 13 la 14, iarasi creativitate, cafea la 17, cina la 19, discutii creative de la 20 incolo.

Ce naiba sa scriu? ca asta fac in fiecre zi, mi-a ocupat tot creierul si nu fac nimic in rest.aahhh, acum cateva zile am chiulit de la masa de pranz si intre doua momente creative m-am dus la o sesiune de cosmetica si tanning. Tipic pentru mine ha ha

De maine incep si orele de sport cu colegii creativi, ca simt ca ma anchilozez de tot. Asa ca ii pun pe toti la treaba .

In rest, tot eu, asa cum ma stiu, aflu cate ceva nou despre mine in fiecare zi...