"-Cornelia, ce faci?
-Biine, pe acasa, cu gand de duca...
-Pai hai la mare, noi suntem la vama, la statiunea-prajitura
-Hai ca viu."
La 15.30 am inchis telefonul, la 16 imi sunam iubitul ca intru pe autostrada.
La 19.00 ma parcam in fata cherhanalei din vama, vesela nevoie mare...
Ca de fiecare data cand plec sa caut un raspuns, cerul imi trimite sutul karmic in posterior si ma mai trimite doi pasi inainte.
Am gasit vama linistita, prietenii mei dragi asa cum ii stiam, marea frumoasa si m-am bucurat de un drum fabulos de intoarcere, cu muzica buna si masina decapotata.
La vita e bella!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu