Orele 9 am. O zi normala , blocaj in trafic la Universitate, coloana de masini pana la Victoriei, nimic special. 9.15, tot la Universitate, peste 30 de minute trebuie sa incep ora de Pilates postnatal. Undeva spre Victoriei. Raman calma, ma gandesc la ceva frumos. E soare afara, e frig si soare, cum imi place mie, mi-a zambit o fata frumoasa din masina de alaturi, ii zambesc si eu.
9.30, tot acolo, incep sa ma impacientez. Apare langa geamul meu un pusti, sa tot fi avut vreo 16 ani, cu o cutie mare de carton in brate. " Buna dimineata! Imi intinde cana asta , cu tot cu pliculetzele de ness in ea, imi zambeste si trece mi departe" . Vad atunci si pe ceilalti pusti impartind cani de ness si descretind fruntile soferilor. Bun, bun asa. Nessul mi l-a cerut un copil al strazii, i l-am dat. Mi-a multumit foarte frumos, desi nu-i era clar ce sa faca cu el. I le-am dat. " Vrei si cana?" "Nuuuu, n-am ce face cu ea. Nu as lua nici nessul" "Ia-l, bre" "Bine, saru'mana" zambeste si pleaca.
Ajung in final la ora, apoi ma duc sa invat la drept. Intre timp fac escala si imi iau o carte. Mama lui de drept comercial, sa termin mai repede examenul. O iau pe Ada la examen cu mine, o pierd la facultate. Nu era la parter, nu era la etaj...unde e ? Apare in final, luam o salata la pachet si o mancam intr-un mini ambuteiaj, cafeaua mi se pare amara pentru ca am furat un baton de la magazin. Inca o ora de Pilates, apoi alta si in sfarsit ultima se termina. Ajung acasa si ma relaxez. Lung. Citesc ceva, mai vorbesc la telefon, apoi ma plictisesc si ma culc. Mi-e dor de Alexandra si abia astept sa ma duc la Carmen. Pffff.....noapte buna
