Locul perfect

Am gasit zilele astea un loc perfect in care sa fiu. Niste tari perfect organizate si linistite, orase frumoase dar goale, locuri frumoase. Am stat in natura mai mult decat in tot anul trecut. M-am plimbat 1300 de km in cateva zile si nu mi-a sunat telefonul. Mintea mea a putut sa taca uneori, am retrait momente in care am gasit un soi de explicatie. Invat sa accept .

Suna foarte ambiguu cand am plecat din Bucuresti. Ce sa accept? De ce sa accept? Cum sa accept? Ce am facut cu mine, de ce mi se intampla tocmai mie toate astea? Am plecat cu capul vuind, cu gandurile care imi bubuiau in cap si care ma dureau. Am ratat o sansa, o promisiune de viata. O promisiune in care eu am pus asteptari, frici si greseli si pe care, apoi, m-am suparat ca nu e perfecta.

Am plecat din Bucuresti furioasa si invidioasa, o persoana care avea nevoie de confirmari. Nu de putine ori mi-am creat situatii care sa imi confirme ca sunt buna. Daca ratam, era o drama. Ei bine, am ratat din nou. Am pus bomboana pe coliva, de data asta la modul responsabil. Bun, ce e de facut?

Am citit mai demult ca nebunia inseamna sa faci mereu lucrurile in acelasi fel si sa te astepti la alt rezultat. Nu am inteles treaba asta pana acum, cand mi-am luat viata la puricat, mi-am setat creierul pe disectie si am pornit la treaba. Si exact asta faceam: mereu la fel, in acelasi mod, si ma suparam ca nu primesc alt rezultat.
Am ajuns la un punct in care am simtit ca nu mai merge smekeria. Ca ceva trebuie sa schimb, altfel o iau pe ulei.

Invat, pas cu pas, sa fac lucrurile altfel. Cum? Nu stiu inca. E bine? O sa vedem, dar inclin sa cred ca e bine.Nu mai aleg scurtatura pe care o vad prima. E bine.

Sanatoriul de psihoze

Spre seara am ajuns intr-un cartier din oras. Tot Paulica ne-a pierdut si acolo, dar nu ne suparam pe el. GPS-ul asta are o vointa proprie, ne plimba unde are el chef.



Cartierul semana cu o prajitura , totul era perfect curatat si aranjat. Nimic lasat la voia intamplarii, pana si aparenta naturalete a tufisurilor era perfect studiata.



Strada e marginita de copaci infloriti, care miros incredibil



Am ajuns intr-o zona perfect linistita, cu niste casute mici mici perfect aliniate in care nu vedeam pe nimeni.



Ne-am dat seama ca eram singuri pe strada, nu se plimba niemni desi era totul atat de frumos. 

Senzatia absurda de liniste imi suna a sanatoriu de nevrotici. Aveti o problema, Domnisoara? Nuuu doar ca nu mai vad rostul zilei de maine. Nici o problema, va mutati la Brux si se rezolva. Cum, si nu o sa ma mai simt deprimata, trista si fara control? nuuuu.....o sa aveti tot controlul din lume. Va vor da un rost perfect studiat, o casa perfect aleasa pentru nevroza Dvs si niste vecini perfecti care sa va ignore respectuos si discret. Veti inghiti zilnic 2-3 pastile roz si vesele, o sa priviti in gol cateva minute pe zi si va veti simti perfect linistita.

Pisicile aristocrate

Am vazut in fata unei case o turma de pisici. Nu stiu daca se poate sa folosesc termenul asta pentru pisici, dar asa pareau. Mari si alintate, pisicile cred ca sunt la fel oriunde in lume.



Bulldogul persan se alinta mofturos intre picioarele noastre, cu o blana aspra si jumulita pe ici, pe colo...


Piticul Michi si pisicile persane


Mi-am adus aminte de pisicile mele de acasa, de sentimentul de siguranta pe care mi-l da torsul lor atunci cand ajung acasa. De blana pufoasa a lui Choco, de tandreturile cu Diva. 
Imi si imaginez cum stau ele acum in geam, cu ochii in strada . Motanul fara coada care vine si sta pe pervazul exterior, lumina calda din curtea interioara a unui bloc din Bucuresti.

Picnic

Am facut aprovizionarea la un Mega Image pe care aici il cheama Delhaize. Oferta de produse bio este impresionanta. Intrucat am decis la inceputul vacantei sa raman pe flash eco & natural, mi-am ales un suc natural de mere si mango si unul de zmeura si portocale(il bausem deja) si cateva salate.



Salata verde cu nuci si sos de mustar


Masline verzi cu usturoi


Supa naturala de rosii cu telina verde si cimbru


rosii cu mozarella si ruccola, un deliciu


masa de pranz in natura


shiva isi face simtita prezenta, intr-un mod subtil si deosebit de placut...


Just a perfect day

Pe strazi in Brux

Ma minunez ca nu e praf. Ma minunez ca nimeni nu e nervos.



Nici nu cred ca ar fi posibil, din moment ce peisajul urban arata asa .

Seara

Am revenit in oras pe niste strazi intortocheate



GPS-ul Paulica ne-a indrumat spre centru



Pe trotuarul de vis-a-vis o domnisoara mergea cu bicicleta



Strazile miroseau a moluste.Toate restaurantele erau exact la fel



Fructe de mare la intrarea intr-o carciuma



Fructe de mare in fata altei carciumi



Cateva tablouri



Un colt de strada



Matrix-ul cafenelelor, o piata care arata ca o prajitura glasata



In centrul prajiturii, o lumanare colorata



Fabrica de ciocolata



Partea frumoasa a vietii



Apoi usor usor spre Louise avenue

Un parc in oras

Am gasit si un parc foarte frumos, unde am petrecut cateva ore de liniste. Nu ca ne-am fi agitat prea tare la Terneuzen, dar a fost binevenita pauza la soare.


Ne-am plimbat pe o alee intortocheata


Si am ajuns pe un deal cu papadii si flori mici albe



Un copac

Exki all fresh and natural

Spre seara am ajuns in zona de cafenele. Am ales un restaurant special, numai cu produse proaspete, de legume. Avea specific vegetarian, iar chelnerul abia daca vorbea franceza.



Prin spatele nostru treceau oameni, iar pe strada era un tip care canta live.



Ne-am comandat diverse salate, eu am mai optat pentru cod cu piure de fenicul si quiche cu spanac si brie si un suc natural de zmeura, mar si inca ceva



Totul a fost foarte bun, dar nu am putut manca tot ce comandasem.



Ce a ramas am luat la pachet

Mancarea la drum

In drum spre Bruxelles ni s-a facut foame. Mi-am propus, cand am plecat din Bucuresti, sa incerc sa nu imi stric dieta. Ne-am oprit la o benzinarie sa vedem ce putem cumpara. Am gasit si cateva lucruri care puteau fi mancate in siguranta, de unde pot sublinia ca oriunde ai fi poti gasi ceva sanatos de mancare.



Am ales o cutie de caju - din pacate era prajit, dar decat nimic tot era in regula. A doua caserola continea un terci de pastarnac, telina si fenicul, cu un sos de iaurt si muraturi.

Podul de lemn

Am lasat masina parcata neregulamentar in Terneuzen si am urcat spre faleza



Vantul batea foarte tare si chiar burnita usor. Intr-un mod special, insa, nu era frig


Lumina era ireala, aproape laptoasa. Nu era soare dar simteam nevoia sa ma separ prin ochelarii de soare.


Pana si micul port era perfect aliniat, curatat, organizat.


Atentia la detalii merge spre psihoza

Terneuzen sau cum ar fi sa traiesti la neptun

Ieri ne-am plimbat pana in Olanda. Ne-am oprit intr-un orasel mic, pe coasta. Terneuzen se numeste, noi l-am botezat Neptun. Pentru ca arata exact ca statiunea neptun in luna iunie, undeva in anii 1995.



O zona rezidentiala



Oamenii aproape ca nu ii vezi si este infernal de liniste. Toti zambesc si te saluta.



Majoritatea merg pe bicicleta, unii fumeaza in timp ce merg



Orasul e inspaimantator prin perfectiune si organizare. Orice este permis: iarba, prostitutie, sex . Oamenii traiesc alienati de perfectiune. Dezideratul uniformizarii atinge apogeul in acest orasel, in care pana si amenzile sunt linistitoare, oamenii semneaza contracte la cafenea si totul se desfasoara lent. Foarte lent.

Totul este prelucrat ca o lucrare de arta digitala. Casele arata perfect, ferestrele mari sunt incantatoare, florile sunt perfecte si nimic nu e lasat la voia intamplarii. Masinile sunt perfect parcate, in locuri perfect amenajate, totul este perfect organizat si perfect gandit. Podurile se ridica pe rand, astfel incat sa nu fie niciodata nevoie sa stai la stop. Strazile sunt perfect construite, zona de coffeeshopuri este perfect semnalizata, cu parcarea aferenta, podurile sunt perfect semnalizate, vapoarele care trec pe canale sunt perfect vopsite, atmosfera este perfect linstita si lumea perfect functionabila.

Si prima sala de fitness din Bruxelles

Am profitat de ocazie ca sa vad si care este miscarea fitness aici. Am oprit la una din salile dragute. Silhouette Brussels, Avenue Toison D'or 56.



Abonamentul cel mai ieftin este 59 de eur pe luna, oferta valabila daca iti platesti pentru tot anul pana la 1 mai 2005.



M-a mirat ca nu exista aer conditionat pornit si nici lumina puternica. Totul era in semi-intuneric, marocanul de la receptie extrem de amabil si aveau la fitness bar niste proteine de care am ras: concentratia maxima a concentratului proteic era 60%, nu aveau decat concentrat proteic- nimic gen izolat sau amino lichizi, aparate Tehnogym in sala si saltelutze de izopren care la noi se gasesc de vanzare in unirii.


Orarul orelor de grup e clasic: Pilates, Abdos-fesses, TaeBo, Cycling & RPM (n-a reusit sa-mi zica diferenta intre ele, sunt doua programe diferite), Pump si Yoga.

Zilele urmatoare voi merge la sala hotelului in care stam, care sper sa fie ceva mai glam. Aici atmosfera nu o depasea pe cea a salilor de cartier de la noi.

Apartamentul din Louise Avenue

Este un apartament pe doua niveluri. Dormitoarele dau spre o gradinita cu flori si copaci infloriti, deasupra unei camere mansardate.



Zona de luat masa e spre strada, avem in colt un magazin marocan si un strip-club . Mai sunt cateva cluburi si baruri, carciumioare si tot felul de cladiri frumoase.


Ne-am instalat imediat si am facut o mica aprovizionare. Abia maine vom merge sa cumparam mancare mai serios, deocamdata ne-am descurcat cu niste broccoli, smantana si legume cu unt. Pentru dimineata am gasit niste oua pentru omleta. Abia maine vom merge sa luam mancare mai serioasa. Deocamdata stau la masuta si ma bucur de linistea din jur. Pe care sper sa o regasesc si in mine.



Vinurile belgiene sunt foarte bune, seci si aromate. Scriu la lumina unei lumanarici si ma bucur in liniste .