Ma bucur ca am gasit restaurantul si sper ca in curand sa testez si cateva feluri de mancare.
Thursday, July 2, 2009
Restaurantul Fibrio
Azi am ajuns tarziu la un mic eveniment orgaizat la restaurantul Fibrio. Restaurantul este mic si simpatic si are doua terase, perfecte pentru serile de vara. Am cunoscut-o si pe Cornelia, the big boss. O fata draguta, amabila, care este preocupata de o alimentatie sanatoasa si diversa.
Ma bucur ca am gasit restaurantul si sper ca in curand sa testez si cateva feluri de mancare.
Ma bucur ca am gasit restaurantul si sper ca in curand sa testez si cateva feluri de mancare.
Wednesday, July 1, 2009
Surpriza blonda
Azi am avut placerea, surpriza si uimirea sa o cunosc pe Gilda Ghete , fata blonda din paginile lucioase ale FHM ului nostru cel de toate zilele.
Recunosc - nu stiam la ce sa ma astept. Ii vazusem pozele, vorbisem de cateva ori la telefon si asta a fost. Iar azi, cand a venit senina si punctuala la filmare, m-a uimit naturaletea ei. Fireasca, placuta, usor timida la inceput dar zambitoare si simpatica, Gilda m-a surprins in cel mai placut mod.
Mai mult, Gilda are creier . Si mult. Are un salon de infrumusetare si stie ce vinde. Pentru ca mi-a oferit o serie lunga de informatii despre ce se intampla la salon, de ce aduce anumite creme, de ce anumite aparate, care trebuie sa fie combinatiile de programe de intretinere corporala si ce trebuie sa faci daca vrei sa ai rezultate cu aceste metode.
M-a bucurat ca , desi nu mai facuse sport (va vine sa credeti ca arata asa fara sa faca sport???) , a incercat cateva exercitii si e constienta ca pentru cineva care vrea sa arate bine, sala si dieta sunt esentiale.
Am vorbit la o salata despre ce mananca, cum mananca si care e viata ei si ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc.
Vesela, proaspata si deosebit de draguta, Gilda m-a surprins in cel mai placut mod ! Ca de obicei, Andra a dat mai mult de o mana de ajutor, in felul ei discret dar eficient de a fi si de a rezolva toate scrantelile neprevazute.
Recunosc - nu stiam la ce sa ma astept. Ii vazusem pozele, vorbisem de cateva ori la telefon si asta a fost. Iar azi, cand a venit senina si punctuala la filmare, m-a uimit naturaletea ei. Fireasca, placuta, usor timida la inceput dar zambitoare si simpatica, Gilda m-a surprins in cel mai placut mod.
Mai mult, Gilda are creier . Si mult. Are un salon de infrumusetare si stie ce vinde. Pentru ca mi-a oferit o serie lunga de informatii despre ce se intampla la salon, de ce aduce anumite creme, de ce anumite aparate, care trebuie sa fie combinatiile de programe de intretinere corporala si ce trebuie sa faci daca vrei sa ai rezultate cu aceste metode.
M-a bucurat ca , desi nu mai facuse sport (va vine sa credeti ca arata asa fara sa faca sport???) , a incercat cateva exercitii si e constienta ca pentru cineva care vrea sa arate bine, sala si dieta sunt esentiale.
Am vorbit la o salata despre ce mananca, cum mananca si care e viata ei si ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc.
Vesela, proaspata si deosebit de draguta, Gilda m-a surprins in cel mai placut mod ! Ca de obicei, Andra a dat mai mult de o mana de ajutor, in felul ei discret dar eficient de a fi si de a rezolva toate scrantelile neprevazute.
Tuesday, June 30, 2009
Ulei de masline, soare si fructe de mare
Pentru mine asta e reteta perfecta de a trai bine. Am gasit ulei de masline proaspat facut in casa, la presa artizanala, pe taraba unei doamne care vindea smochine proaspete de dimensiunea unui mar. Anchois marinate in casa, condimentate cu tot felul de ierburi, care nu au nici o legatura cu tristetile la borcane mici din supermarket.
Si, in timp ce turnam tacticos uleiul galben-verzui peste chifla de paine fierbinte, m-am gandit ca astea sunt ingrediente esentiale pentru liniste sufleteasca. O terasa in briza usoara a marii, mancare naturala si un sentiment perfect de liniste si impacare. Am inteles ca , din punct de vedere culinar, lucrurile trebuie sa fie simple . Ca si in viata, de altfel. Asa ca iata o reteta care mie mi s-a parut geniala prin simplitatea ei.
Creveti buzara
E nevoie de 3 creveti mari, proaspeti, bine spalati si curatati. Se pun in tigaie impreuna cu o lingura de ulei de masline, o rosie data pe razatoare , 2-3 catei de usturoi si cateva linguri vin alb . Se dau in clocot timp de 2-3 minute, apoi se iau de pe foc. Se servesc intr-un vas adanc, cu tot cu sosul in care au fiert.Se presara cu patrunjel proaspat tocat.
Enjoy!
Si, in timp ce turnam tacticos uleiul galben-verzui peste chifla de paine fierbinte, m-am gandit ca astea sunt ingrediente esentiale pentru liniste sufleteasca. O terasa in briza usoara a marii, mancare naturala si un sentiment perfect de liniste si impacare. Am inteles ca , din punct de vedere culinar, lucrurile trebuie sa fie simple . Ca si in viata, de altfel. Asa ca iata o reteta care mie mi s-a parut geniala prin simplitatea ei.
Creveti buzara
E nevoie de 3 creveti mari, proaspeti, bine spalati si curatati. Se pun in tigaie impreuna cu o lingura de ulei de masline, o rosie data pe razatoare , 2-3 catei de usturoi si cateva linguri vin alb . Se dau in clocot timp de 2-3 minute, apoi se iau de pe foc. Se servesc intr-un vas adanc, cu tot cu sosul in care au fiert.Se presara cu patrunjel proaspat tocat.Enjoy!
Wednesday, June 24, 2009
Si anume, care este
Iata ca mi-a venit randul sa ma plang despre locul de parcare. Intrucat mi se intampla sa locuiesc intr-o zona aglomerata zdravan din centrul urbei, constat pretiozitatea unui loc de parcare. Asa ca dupa gudureli si metode specifice am reusit sa obtin un minunat loc de parcare in curtea interioara a blocului, care revine prin onorabila mostenire apartamentului in care imi duc zilele .
Pana aici imaginea este roz-idilica, locul fiind o adevarata mina de aur mai ales ziua, cand vin eu la nani si tot poporul cauta loc de parcare. Insa de cateva zile incoace am o dilema existentiala. Un imbecil se parcheaza nonsalant pe locul meu, ignorand cu consecventa stergatoarele pe care i le ridic la fel de zilnic. Asa ca dilema mea e urmatoarea. Ce naiba sa ii fac bizonului ca sa priceapa?? Sa ii pun bilete in care sa ii explic academic ca daca se mai parcheaza acolo ii sparg geamurile, ii desumflu rotile si ii dau cu acid pe capota? Sa trec direct la fapte, sa il anunt cordial despre tentatiile mele, ce sa ii fac?
Grea dilema....
Pana aici imaginea este roz-idilica, locul fiind o adevarata mina de aur mai ales ziua, cand vin eu la nani si tot poporul cauta loc de parcare. Insa de cateva zile incoace am o dilema existentiala. Un imbecil se parcheaza nonsalant pe locul meu, ignorand cu consecventa stergatoarele pe care i le ridic la fel de zilnic. Asa ca dilema mea e urmatoarea. Ce naiba sa ii fac bizonului ca sa priceapa?? Sa ii pun bilete in care sa ii explic academic ca daca se mai parcheaza acolo ii sparg geamurile, ii desumflu rotile si ii dau cu acid pe capota? Sa trec direct la fapte, sa il anunt cordial despre tentatiile mele, ce sa ii fac?
Grea dilema....
Monday, June 22, 2009
Profetii despre trecut
Cand eram mica ma fascina titlul emisiunii lui Brucan. Nu pricepeam eu despre ce vorbesc ei acolo, nici nu ma prea interesa, dar titlul ma fascina. Cum adica profetii despre ceva din trecut? Ce naiba inseamna prostia asta? Cam asa ma gandeam eu atunci, la cei cativa anisori ai mei .
In timp, am crescut, am experimentat si am invatat lucruri. Am gresit si am platit, uneori am scapat si nepedepsita. Si am invatat sa cred ca trecutul te invata lucruri, ca si greselile au rolul de a modela caractere si ca pana la urma, orice lectie invatata si aplicata in viata e un castig. Asa ca m-am preocupat sa inteleg trecutul ca o legatura vie cu prezentul, prin prisma regulilor de viata. Cumva mi-a intrat in cap ca o data lectia invatata si aplicata in prezent, ce naiba mai conteaza cum ai ajuns sa dai cu capul de pragul de sus.
Asa cum invat acum ca, din pacate, oricare ar fi prezentul , lumea simte nevoia sa zgarme cu betisorul de aur in mormanul de rahat al trecutului. Si in loc sa te bucuri de clipa prezenta sfarsesti prin a te manji cu rahat pe maneci.
Am prietene blocate in povesti incheiate de ani buni, care inca le mai poarta pica nefericitilor care oricum nu stiu de ce au gresit. Am prieteni care si-au modelat viziunea asupra relatiilor de cuplu prin prisma unui rateu sentimental provocat de vreo cretina. Traim frici ale copilariei, dupa cum ne spune psihologia si fantazam intens dupa modelul filmelor americane.
Asa ca ajung sa ma intreb daca sunt eu dementa, superficiala sau pur si simplu cretina sa nu imi pun intrebari despre trecut, sa iau fiecare zi asa cum e si sa o traiesc pur si simplu.
In timp, am crescut, am experimentat si am invatat lucruri. Am gresit si am platit, uneori am scapat si nepedepsita. Si am invatat sa cred ca trecutul te invata lucruri, ca si greselile au rolul de a modela caractere si ca pana la urma, orice lectie invatata si aplicata in viata e un castig. Asa ca m-am preocupat sa inteleg trecutul ca o legatura vie cu prezentul, prin prisma regulilor de viata. Cumva mi-a intrat in cap ca o data lectia invatata si aplicata in prezent, ce naiba mai conteaza cum ai ajuns sa dai cu capul de pragul de sus.
Asa cum invat acum ca, din pacate, oricare ar fi prezentul , lumea simte nevoia sa zgarme cu betisorul de aur in mormanul de rahat al trecutului. Si in loc sa te bucuri de clipa prezenta sfarsesti prin a te manji cu rahat pe maneci.
Am prietene blocate in povesti incheiate de ani buni, care inca le mai poarta pica nefericitilor care oricum nu stiu de ce au gresit. Am prieteni care si-au modelat viziunea asupra relatiilor de cuplu prin prisma unui rateu sentimental provocat de vreo cretina. Traim frici ale copilariei, dupa cum ne spune psihologia si fantazam intens dupa modelul filmelor americane.
Asa ca ajung sa ma intreb daca sunt eu dementa, superficiala sau pur si simplu cretina sa nu imi pun intrebari despre trecut, sa iau fiecare zi asa cum e si sa o traiesc pur si simplu.
Sunday, June 21, 2009
Numere fatale
Ieri am vazut filmul "Numere fatale", traducerea pe care au reusit ai nostri sa o gaseasca pentru titlul original, "Knowing" . Cand am citit sinopsisul, abia asteptam sa ajung in sala de cinema. Am lasat naibii si apa pentru care de obicei stateam la coada, intre hidrocefalii care se inghesuiau la coada pentru floricele si cola. M-a amuzat ca pentru vreo 20 de minute, in sala se auzea uniform crantanitul floricelelor si sorbecaiala uniforma de cola la kil. Trec peste acest aspect si revin la film.
Inceputul a fost fain, cateva idei clasice despre determinism, cateva spoieli superficiale despre matematica si filosofie, un tata distrus de moartea sotiei si un actor-copil care mi-a placut mult.
Din pacate, cred ca scenaristul si-a pierdut inspiratia spre final, pentru ca sfarsitul filmului a fost lalait si penibil. Nu o sa descriu actiunea filmului, pe scurt zice ca ne curatam cu totii, cu exceptia unora mai smecheri, care sunt cei alesi, si pe care niste extraterestri cu costume cu leduri ii transporta pe alta planeta, identica cu Pamantul. Ce sa faca si ei, saracii.
Dar, cu toate astea, prima parte e a filmului e misto si m-a cam tinut cu sufletul la gura, de ce sa nu recunosc. Pentru zilele de weekend cand nu ai chef de nimic altceva, merge.
Inceputul a fost fain, cateva idei clasice despre determinism, cateva spoieli superficiale despre matematica si filosofie, un tata distrus de moartea sotiei si un actor-copil care mi-a placut mult.
Din pacate, cred ca scenaristul si-a pierdut inspiratia spre final, pentru ca sfarsitul filmului a fost lalait si penibil. Nu o sa descriu actiunea filmului, pe scurt zice ca ne curatam cu totii, cu exceptia unora mai smecheri, care sunt cei alesi, si pe care niste extraterestri cu costume cu leduri ii transporta pe alta planeta, identica cu Pamantul. Ce sa faca si ei, saracii.
Dar, cu toate astea, prima parte e a filmului e misto si m-a cam tinut cu sufletul la gura, de ce sa nu recunosc. Pentru zilele de weekend cand nu ai chef de nimic altceva, merge.
Domeniul de la Singureni si agricultura bio
Ieri mi-am petrecut ziua intr-un loc special, situat la 35 de km de Bucuresti. Am gasit acolo un fost conac boieresc ce a apartinut familiei Mociornita. Domeniul este situat in Singureni, un sat din Giurgiu, la cativa kilometri de Calugareni.
Pana la poarta proprietatii nimic nu pare special. Este satul tipic romanesc de campie, cu drumul prost, copiii care alearga pe strada , batranii la porti si cainii care alearga dupa masini. Praf , soare si masute mici cu ardei si rosii scoase in dreptul portilor.
Am plecat tarziu din Bucuresti, cand totul deja amortise in oras. Caldura de dupa amiaza aproape ca ne descuraja, iar mirosul de asfalt incins ma gonea rapid din centru. Am ajuns, jumatate de ora mai tarziu, in fata unui gard inalt si lung de beton cenusiu, cu o poarta frumoasa si un soi de foisor de paza la intrare. Odata intrati in curte, insa, totul s-a schimbat.
Am vazut terasa umbroasa, cu mese mici si fete de masa rustice. Siruri lungi de araci cu rosii, ardei si ghemotoace verzi de salata de gradina. Din loc in loc erau pomi fructiferi iar in spatele curtii vedeam cateva vaci care mancau iarba. Langa terasa ce inconjoara casa este o piscina frumoasa, cu apa curata, naturala, neclorinata ci filtrata printr-un sistem inovator, ecologic.
Gazdele noastre ne-au intampinat de pe treptele domeniului. Alain si Mihaela Kremeur, caci despre ei este vorba, au decis sa se retraga departe de zumzetul orasului si sa construiasca pe domeniul de la Singureni o adevarata oaza ecologica. Toate legumele si fructele sunt absolut bio, animalele sunt crescute dupa principiile agriculturii ecologice si cei doi spera ca in cativa ani sa reuseasca sa transforme domeniul intr-un spatiu autonom din punct de vedere energetic, apeland tot la tehnologiile ecologice.
Am gasit la Singureni viziunea unor oameni care traiesc in acord cu natura, care respecta pamantul si care au reusit sa transforme in realitate un vis frumos.
Masa a fost minunata, toate felurile prezentate fiind gatite cu produse cultivate pe domeniu, crescute bio. Carnea, branza, preparatele traditionale si legumele aveau cu adevarat gust natural. Pana si prepelitele erau crescute de gazdele noastre, asa ca ne-am delectat cu oua si carne de prepelita, pui de tara si carne proaspata de porc. Dupa retete din Alsacia, Alain a preparat carnea de porc dar nu a uitat de soriciul romanesc. Ma bucur ca nu a uitat nici de noi, vegetarienii, asa ca ne-am delectat cu salata de vinete, rosii de gradina, cas proaspat din lapte biologic dar si busuioc proaspat, de gradina, oua de prepelita si quinoa organic preparat extraordinar - a fost singurul fel preparat din ingrediente "din exterior".
Stiu de la gazdele noastre ca in viitor intentioneaza sa construiasca la domeniul de la Singureni un restaurat ecologic, in care toate ingredientele sa provina din cultura proprie, respectand doar retete sanatoase. Va tin la curent cu evolutia acestui proiect si sper sa va anunt in curand ca s-a deschis primul restaurant bio din Romania.
Pana la poarta proprietatii nimic nu pare special. Este satul tipic romanesc de campie, cu drumul prost, copiii care alearga pe strada , batranii la porti si cainii care alearga dupa masini. Praf , soare si masute mici cu ardei si rosii scoase in dreptul portilor.
Am plecat tarziu din Bucuresti, cand totul deja amortise in oras. Caldura de dupa amiaza aproape ca ne descuraja, iar mirosul de asfalt incins ma gonea rapid din centru. Am ajuns, jumatate de ora mai tarziu, in fata unui gard inalt si lung de beton cenusiu, cu o poarta frumoasa si un soi de foisor de paza la intrare. Odata intrati in curte, insa, totul s-a schimbat.
Am vazut terasa umbroasa, cu mese mici si fete de masa rustice. Siruri lungi de araci cu rosii, ardei si ghemotoace verzi de salata de gradina. Din loc in loc erau pomi fructiferi iar in spatele curtii vedeam cateva vaci care mancau iarba. Langa terasa ce inconjoara casa este o piscina frumoasa, cu apa curata, naturala, neclorinata ci filtrata printr-un sistem inovator, ecologic.
Gazdele noastre ne-au intampinat de pe treptele domeniului. Alain si Mihaela Kremeur, caci despre ei este vorba, au decis sa se retraga departe de zumzetul orasului si sa construiasca pe domeniul de la Singureni o adevarata oaza ecologica. Toate legumele si fructele sunt absolut bio, animalele sunt crescute dupa principiile agriculturii ecologice si cei doi spera ca in cativa ani sa reuseasca sa transforme domeniul intr-un spatiu autonom din punct de vedere energetic, apeland tot la tehnologiile ecologice.
Am gasit la Singureni viziunea unor oameni care traiesc in acord cu natura, care respecta pamantul si care au reusit sa transforme in realitate un vis frumos.
Masa a fost minunata, toate felurile prezentate fiind gatite cu produse cultivate pe domeniu, crescute bio. Carnea, branza, preparatele traditionale si legumele aveau cu adevarat gust natural. Pana si prepelitele erau crescute de gazdele noastre, asa ca ne-am delectat cu oua si carne de prepelita, pui de tara si carne proaspata de porc. Dupa retete din Alsacia, Alain a preparat carnea de porc dar nu a uitat de soriciul romanesc. Ma bucur ca nu a uitat nici de noi, vegetarienii, asa ca ne-am delectat cu salata de vinete, rosii de gradina, cas proaspat din lapte biologic dar si busuioc proaspat, de gradina, oua de prepelita si quinoa organic preparat extraordinar - a fost singurul fel preparat din ingrediente "din exterior".
Stiu de la gazdele noastre ca in viitor intentioneaza sa construiasca la domeniul de la Singureni un restaurat ecologic, in care toate ingredientele sa provina din cultura proprie, respectand doar retete sanatoase. Va tin la curent cu evolutia acestui proiect si sper sa va anunt in curand ca s-a deschis primul restaurant bio din Romania.
Subscribe to:
Posts (Atom)
