Cardio

Am inceput de curand sa fac si antrenamente cardio. Adica in cadrul orelor de PumpUP!, ca sa fiu mai exacta.

Ca sa fiu sincera cu mine, toata viata mea am detestat sa alerg, sa sar, sa ma agit. Dar ajunsesem la un punct in care simteam ca antrenamentele mele obisnuite nu mai erau suficiente. In plus, nici estetic nu mai eram multumita. Parca pierdusem din suplete si devenisem masiva.

Asa ca am profitat de perioada de vara ca sa imi schimb putin strategia de antrenament. Am inceput sa fac mai mult stretching. Apoi am inceput incet-incet sa introduc in antrenamente si exercitii mai dinamice. A fost o premiera pentru mine in primul rand pentru ca nu mai predasem asa ceva pana acum. Stiam sa predau Pilates si exercitii cu greutati libere, dar cam atat. Am invatat cum sa respir ca sa nu se auda in casca, sa explic exercitiile suficient de repede ca sa nu pierdem ritmul si tot asa. Toata povestea asta a inceput in august, inainte sa renovam sala. Acum, la 3 saptamani de la redeschidere, am fost foarte surprinsa cand multe din cliente mi-au spus ca am slabit foarte mult.

Eu am facut ochii mari. Pe cantar am aceleasi 60 de kilograme batute in cuie. Dar am observat si eu ca am devenit mai zvelta. Pantaloni care imi veneau ficsi pe coapse inainte acum sunt lejeri, ca sa nu spun de-a dreptul largi. Intrucat dieta mea este aceeasi in ultimele luni sunt sigura ca diferenta au facut-o orele de PumpUP!

Azi am mai observat ceva. Dupa o ora de antrenament m-am pregatit sa mananc asa cum faceam inainte. Adica ciorba de pui, gratar si legume. Socul meu a fost ca am mancat ciorba si pentru vreo 2 ore a fost suficient. Abia apoi am mancat carnea si legumele.
In mod normal as fi mancat la pranz toate cele de mai sus si pe la 2-3 inca ceva.

Astea sunt lucrurile bune. Mai observ insa o chestie: ma fac ridiche la fata. Adica nu asa, putin. Rosie nene. Transpir cat n-am transpirat vreodata in viata mea si am senzatia ca mai am putin si mor de inima. Asta in timpul exercitiilor. De fapt, la sfarsitul lor. Pentru ca transpir eu ce transpir la ora, dar dupa ora e festival. Si apoi vine momentul eliberator al dusului. Parca ma nasc a doua oara, nu asa. Si mai e si momentul in care ma vad in oglinda dupa. Fata luminoasa, ochii limpezi, am o stare de bine si o energie de nu-mi vine sa cred. Adica nu mai dorm la pranz. Eu care dormeam in fiecare zi la pranz cu religiozitate. E drept insa ca parul meu arata dupa ora ceva de speriat. Smocuri ude, amarata mea de coada e repozitionata spre urechea dreapta si bretonul meu cel intr-o parte seamana cu ciuful ciocanitoarei Woody.

All in all, insa....merita. Cu tot parul ciufulit, cu toata transpiratia si nebunia, merita cu varf si indesat.