M-am bucurat de ploaia de ieri . Am stat jumatate de noapte cu toate geamurile deschise, sa intre aer cu ploaie. Am citit, am ascultat si am meditat pana tarziu. Am adormit ca un copil, cred ca e prima noapte de somn adevarat dupa mult timp. M-am trezit tarziu, convinsa ca e 9 dimineata. Era 12.30, dormisem 10 ore.
Prima masa a fost o salata cu rosii cherry, ardei verde de gradina, capere, masline , salata iceberg si pui, totul stropit cu ulei de masline cu oregano, zeama de lamaie si acto balsamico. Un deliciu, ce sa mai....a durat vreo 2 ore sa termin de mancat, intre timp am dat toate telefoanele si mailurile pe ziua de azi. Am terminat pe la 15.00.
Apoi am mancat o salata Cesar cu ansoa si o limonada dementiala fara zahar, cu menta .
Am ajuns mai tarziu la budisteanu, unde m-am delectat cu un "senvis" autentic: paine de casa, numai coaja, rosii proaspete, ardei, masline si branza de capra, toate cu multe mirodenii naturale si ulei de masline, totul asezonat cu o limonada mai grozava decat cea de la Bistro Francais.
Urmeaza cateva pagini citite in varful patului. Ma deranjeaza lenjeria de matase, imi tot cad pernele. E bizar sa dormi singura in asternuturi de matase, cumva e o irosire erotica... Am acelasi ritual in fiecare seara: ma demachiez, ma spal, ma cert putin cu pisica...tocmai mi-a furat pieptul de pui pe care il avusesem in geanta. Scriu cate ceva, ma mai gandesc la lucruri, e acelasi lucru seara de seara. Nu am mai fost singura pana acum, e ceva complet nou pt mine. Nu spun ca e rau, e totul prea nou ca sa ma decid daca imi place sau nu. Pisica citeste cu mine, peste umarul meu. Va deveni o pisica inteleapta, probabil. E plina de decenta: cand meditez pleaca singura, nu ma deranjeaza niciodata in timpul exercitiilor. Imi place sa cred ca intelege ca am nevoie de spatiu. Dorm, ma trezesc. Am adidasii la capul patului. Cum fac ochi ma urc pe elliptical. 15 minute cu geamul deschis, apoi imi vad de viata. Am renuntat si la cafea cu ocazia asta. E prima data in 10 ani cand ma trezesc dimineata fara cafea, era ritualul cel mai important pentru mine.
Bizar, o senzatie de gol, dar totusi nu ma simt singura, nu ma simt pierduta, nu ma simt ratacita. Am decis sa merg inainte. Sa cresc, sa imi repar greselile, sa ma definesc. Spiritual vorbind, sunt in cantonament.
Curatenie generala la cap, asa vreau sa cred despre mine.