The Ex's girl

Azi am ras cu lacrimi citind blogul actualei fostului. Si am descoperit ca mi-e simpatica fata asta al carei blog il citeam regulat , uneori cu reala placere, pana sa devina actuala fostului.

Chestiune de orgoliu, altminteri nu as avea nimic cu biata fata. Si in timp ce radeam copios mi-am adus aminte de zilele in care as fi strans-o de gat cu o reala placere, laolalta cu omul care ma ranise. Asa cum mai reflectam eu mai demult (a la Carrie Bradshaw) chiar nu facusem nimic sa cauzez povestea asta? Ei, ba bine ca nu. Subliniez, ba bine ca nu. Intotdeauna povestea cu vina e impartita in doua. As zice, citandu-l pe Jacques Salome, ca e impartita fix jumatate-jumatate.



Si iata cum , citindu-mi istoricul de la Safari, constat ca o citesc pe miss zilnic. Cat de mare sa fie ironia Universului? A inceput ca o dorinta bolnava sa ii scrutez fericirea alaturi de cel care pe mine ma facuse cea mai nefericita femeie din lume. Si am constatat ca alaturi de ea devenise un barbat perfect agreabil, lucru pe care eu nu reusisem sa il scot la iveala. Si atunci e vina lui, sau esecul meu ca femeie? Daca pe ea o facea fericita si pe mine nu, intr-un interval de timp in care numai o lobotomie putea sa il schimbe atat de dramatic, nu care cumva buba era a mea?

Am descoperit si ca miss are toate defectele din lume: e frumoasa, e creativa, stie sa isi schimbe singura headerul de la blog, e feminina infinit mai mult decat voi indrazni eu sa sper vreodata, e cu vreo 10 cm mai inalta ca mine si cu 10 kile mai slaba...ce sa mai, crime de neiertat! Ah, si mai e si blonda! Auzi obraznicia naibii, femeia e si frumoasa si interesanta, to say the least.

Si iar cad pe ganduri...nu cumva eu reuseam sa transform acel barbat in animalul nesuferit care devenise? Nu cumva eu creasem prapastia dintre noi? Normal ca ne departaseram, doar o relatie nu e de-a gata (asta am aflat-o mai tarziu), o relatie se intretine, se creste, se potenteaza. Dar asta e alta poveste.

LOLCATS

Poze funny cu pisici. M-am distrat aseara copios!



http://icanhascheezburger.com/

Deasupra norilor

Auzeam in somn motoarele, zgomotul de fond si aerul conditionat care imi infunda nasul. Dorm iepureste, cu capul rezemat pe umarul lui. Sunt obosita, mi-e cald la picioare si frig la maini, blugii imi sunt incomozi, mi-e sete. Deschid ochii si vad printre genele carpite de somn un soi de curcubeu . Imi dau seama ca vad apusul de soare, intre doua straturi de nori. Ma linistesc brusc, uit de sete, de somn , de avionul prea aglomerat.

Citesc "Calea fericirii". Ma asteapta cuminte pe noptiera si incerc sa imi aduc aminte cine naiba a scris-o. Pe drum vad in fuga magazinul DAO care vinde taietei. Un Budha simpatic ma priveste din fereastra unui apartament, iar cateva strazi mai incolo vad 5 Buddha aliniati in vitrina unui magazin. In timp ce imi beau cele 2 espresso duble de dimineata il zaresc pe furis, la intrarea in restaurant. Incerc sa imi aduc aminte simbolul care mi-a placut. Oare cum arata? De ce imi place atat de mult triunghiul echilateral si cifrele impare...1.3.5.7.9.11.13 imi danseaza prin fata ochilor. Colturoase, solide, corecte.

Ah, asta nu raspunde la telefon, ce naiba fac cu treaba aia? Panica? O fractiune de secunda, da. Apoi liniste. O sa raspunda. O sa raspunda toti, o sa am si de unde alege. Zen. Suna telefonul, in timp ce fac ordine . Gata, s-a rezolvat. Zen.

In dressing nu mai aveam loc sa arunc un ac, nu mai gaseam nici macar o pereche de sosete, nu mai aveam loc pe umerase, pe crosstrainer imi uscam halatul de baie si puneam in fiecare dimineata tricoul lui, in care dorm. Gata, pisi! Revolutie! Ah, nu asa. Cu LITERE MARI.

Scot pantofii de toamna, cizmele, bag sandalele. Imi aduc aminte cu regret de zilele cu soare de la Paris si de culorile din Vama. Gata, a venit iarna. Am dat drumul chiar si la centrala, ca sa pot naibii sa stau desculta si in tricou. Rochiile de matase le duc la curatat. Dansam la o nunta, prima data cand dansam vreodata si imi venea sa plang de fericire ca sunt cu el. Hehe, uite si primul meu echipament pentru sala. Cat m-am bucurat! Gym Time. Acolo sunt, stiu . Da da, e ce trebuie. Ma suna Ancutza sa-mi zica ce a fost pe la sala. Talk about telepathy, heh? Ah, si toate prostiile de pe masuta de machiaj! Ce naiba cauta cartile de pilates sub pudra autobronzanta?? Si toate cremele astea care stau insirate. Vai vai, ce e in capul meu. Gata. Stau cuminti atarnate in buzunare mici de panza galbena, cu buline portocalii. Adidasii sunt in cutii, pantofii aliniati , gentile sus, echipamentele la echipamente, rochiile la rochii, camasile pe umeras, totul e la locul lui. Imi sortez si cei 2 metri de haine care trebuie spalate, reusesc sa desfac chiar si bagajul din august de cand am fost la sinaia... ce carlige ma prindeau din spate si eu nu stiam. Gata si cu asta.

Imi aduc aminte de marmura din jurul baii si de oglinzi. Ma cutremur, ma inrosesc un pic si rad singura: " Asa madam, ca doar ai crescut la pensionul de domnisoare..." redescopar totul, parca de la inceput.

Noapte buna, ma apuc de treaba. Si eu la fel.

Totul e perfect in Univers

In urma cu mai bine de un an incoltea in mine o nevoie acuta de autocunoastere. Am simtit ca este absolut obligatoriu, pentru a putea merge inainte, sa gasesc in mine intrebarile si raspunsurile de care aveam nevoie.

Am inceput sa citesc, am inceput sa merg la ore lungi de terapie, sa invat sa ma privesc si sa ma iubesc asa cum sunt. Sa inteleg de ce alesesem o cale sau alta in trecut, sa ma impac cu mine si cu ceilalti. Am inceput atunci un drum pe care sper sa merg toata viata, un drum spre pace si liniste, spre fericire si armonie.

In timp, am simtit nevoia sa gasesc o cale formala de a intregi informatia de care aveam eu nevoie si, daca se poate, sa o transmit si altora . Asa am ajuns sa aleg facultatea de psihologie pentru a-mi continua studiile si sa ma inscriu la un curs de formare pentru coach-i. Curs care incepe maine si care stiu ca imi va deschide o noua cale si o noua aventura.

Stau acum si ma gandesc la intrebarea parintilor mei: ce ai de gand sa faci cu viata ta? Si se mira cand le raspund ca eu in viata imi caut fericirea.


O cale spre o viata tihnita, implinita, alaturi de un om pe care il simt aproape din vieti trecute, alaturi de care ma simt completa si implinita, fericita pana la lacrimi atunci cand ma invarte pe ringul de dans sau imi arata luminile vreunui oras al minunilor. O viata tihnita in solitudine sau cu prietenii mei de suflet, o viata a lucrurilor necomplicate si a viselor marete, uneori implinite.

Pentru ca eu cred cu tarie ca pot alege sa fiu fericita. Ca pot alege sa ma impotrivesc universului sau sa accept ca totul e perfect , fara sa trebuiasca sa ma chinui eu. Pentru ca pot alege sa fac proiectii ale fricilor mele sau sa iau faptele ca atare .

Totul e perfect in Univers.

Internetul pentru blonde

Zilele astea m-am distrat cu noul site al salii GetFit Gym. Din pacate, cand am inceput sa ma gandesc la aceasta noua dilema, mi-am dat seama de cateva lucruri: nu stiam cu ce se mananca Word Press, habar n-aveam despre cum indexeaza Google, nu mai zic de design si alte nebunii.

Asa ca am cerut sfatul prietenelor, si ele m-au directionat spre un baiat extrem de rabdator si intelegator, care a avut rabdare cu toate mofturile mele de pisi sclifosita, care m-a invatat sa folosesc blogul si m-a ajutat tare mult cu site-ul cel nou.



Firma lui se numeste Computer Help Desk .

Mi-a placut cel mai mult faptul ca a incercat in primul rand sa inteleaga ce naiba vreau de la site. Apoi sa isi faca o idee despre lucrurile care e posibil sa imi placa - adica mi-a citit blogul.

Nu in ultimul rand, a fost extrem de bine organizat cand mi-a dat desfasurarea etapelor prin care vom trece cu site-ul si a respectat termenele cu strictete. Mi-a explicat la fiecare pas ce o sa faca si mai ales de ce, mi-a oferit alternative si , pe scurt, m-a invatat sa folosesc noul format de blog .

Merci mult, Costin!

Shiver

Weekend-ul m-a gasit cu fetele de la sala la restaurantul Paladium de langa Ministerul de Finante, un loc unde se mananca bine si este placut. Apoi am plecat la nunta unei foste cliente devenita prietena. Nunta de machidoni, cu multe hore si urari, cu lume si mai multa si rochii etalate ostentativ. Interesant, emotionant sa o vad pe mireasa in cea mai frumoasa rochie, sa o vad radiind de fericire in timp ce dansa primul vals cu sotul ei, in mijlocul unui foc de artificii .

Ma uit cu drag la pisicile mele lenese, care motzaie langa mine pe canapea, la cele doua cani de cafea pe care le-am baut azi, am realizat ca nu am mancat si totusi nu mi-e foame, ca am un zambet nedefinit si aproape fara motiv pe fata si ca abia astept nebunia de luni .

Imi place ca afara miroase a frig si bruma, ca trebuie sa imi pun ciorapi la pantofi , ca imi vine sa cumpar mere ionatane mari si nuci proaspete. Imi aduc aminte cu ocazia asta ca trebuie sa imi cumpar pilota ca orice om civilizat si nu sa dau drumul la centrala. Desi trebuie sa recunosc voluptatea de a face cald-cald in casa, ca sa pot sa umblu desculta si sa dorm imbracata doar cu o picatura de parfum. Hihi, ce nostima e imaginea asta, nu mai stiu de la cine am preluat-o, dar imi place mult. Cand e frig afara imi place sa ard in boluri ulei de ylang-ylang si patchoulli, sa port sacouri cu gulere inalte si sa ma rasfat cu ulei de migdale dulci la masaj.

Imi place sa port botine dragalase, cu tocuri foarte inalte si panglici de satin, gandindu-ma la rochia verde a lui Scarlett O'Hara. Imi place sa port catifea direct pe piele, ciorapi cu portjartier pe sub fusta pana la genunchi si sa ma simt femeie pana in varful unghiei decorate cu un stras obraznic.

Asa cum vara simt nevoia sa plec infasurata in pareo la Vama Veche, cum vine frigul redevin femeie , obraznica si cuceritoare, imi place sa ma dau cu parfumuri tari barbatesti si sa port ruj foarte rosu, desi sunt blonda.

Mmmm...

Weekend update

In weekend nu se anunta sa fac lucruri fantastice....un mers la mall sambata ca tot omul, cumparaturi cu prietena Miruna si salata regulamentara bine asezonata cu barfe la pranz duminica.

Numai ca Do si Alex au aniversat 12 ani de cand sunt unul.
Nigel & L'orchestre de Roche cantau live la nush ce festival de sporturi extreme.
Era 6 pm si ma parcam in poarta straduintei, ca sa pornim spre mare.
Ultimul weekend la mare se pare ca devine un laitmotiv al lunii septembrie.
Cu Do la volan si Alex in dreapta, am ajuns la Constanta la timp ca sa il vizualizam pe Mazare dand premii si , doua ore mai tarziu, sa inceapa concertul. Am dansat cu rastafarienii englezi, am dansat cu muzica lui Bin si m-am inconjurat de ceata de toamna a orasului.
La 3 am s-a terminat concertul si noi am pornit usor usor spre casa. Am dormit in masina, am mai dormit o ora inainte sa plec la treaba. Dar am plecat fericita, linistita si bucuroasa ca pot sa am curajul sa plec aiurea la mare, sa incep lunea cu chef si spor, sa mananc migdale din benzinarie si sa ma bucur ca traiesc atat de multe.

E drept ca seara abia mai miscam de oboseala, dar a meritat aventura.

Noul blog Laura Andresan

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Din lista de dorinte pentru vara asta

Stateam sa ma gandesc cat din ceea ce am visat sa fac vara asta am reusit..... sa le iau pe rand, punct cu punct :

sa merg noaptea la mare - CHECK

sa cresc - CHECK

sa cunosc lume cat mai interesanta, cat mai diversa -CHECK

sa termin examenele la facultate - CHECK

sa imi mai iau o pereche de sarwell de la Paris, pe aceia pistache pe care i-am ratat data trecuta - AM UITAT DE EI.....

tot la capitolul asta, sa mananc Profiteroles la Cafe de la Paix - SE PUN MACARONS LA LADUREE? .... :D

sa ajung la munte de vreo 3 ori - CHECK

sa imi fac o rochie frumoasa pentru nunta la care voi fi domnisoara de onoare - CHECK, CATA MODESTIE:D

sa imi eficientizez munca, m-am cam saturat sa plec la ore tarzii de la birou - AM EFICIENTIZAT-O PANA NU AM MAI MUNCIT NIMIC, ASA CA....CHECK :D

sa imi pun lustra la dormitor si sa imi iau rafturi pentru carti - N-AM REUSIT, DAR TOT MI-AM MAI LUAT CARTI, CHIAR SI FARA RAFTURI

sa nu ma ard la soare - CHECK

sa ajung la pace cu mine - CHECK

sa visez frumos si sa descopar ca visele pot deveni fapte - CHECK

sa continui sa imi fac unghii ascutite si rosii - CHECK

sa imi las parul sa creasca - CHECK

sa gasesc sandalele romane vintage, pictate manual, pe care le-am dus la ai mei - AM UITAT DE ELE, LA NAIBA!

sa mananc fructe de mare in cel mai bun loc de pe planeta - N-AM GASIT ACEL LOC, DAR CU SIGURANTA AM FACUT UN PUI DE TOXIINFECTIE DE LA FRUCTELE DE MAREA NEAGRA LOLZ

sa fie liniste in capul meu - DIN CAND IN CAND, CHECK

sa vad un rasarit la balcic si un apus la ocean - PE JUMATATE, AM AJUNS LA BALCIC, DAR NU ERA CHIAR RASARIT. SA NU MANII UNIVERSUL, CHECK 50%


The simple joys of life, up on cloud number nine :) - ACOLO SUNT LOLZ

E fun, nu credeam ca am reusit sa fac atat de multe vise sa devina reale....e frumos aici la mine, pe cloud no 9 :)

Saga la Vama veche continua

Planuisem sa ma intorc la treaba , responsabila nevoie mare, sa ma duc sambata la sala si tot asa, ganduri nobile, de fapt. Toate bune, numai ca vineri noapte, de bine ce ma responsabilizasem, ma trezesc cu un dor de duca nemaipomenit. Termin mailuri, imi indes costumul de baie si salopeta nepaleza intr-unul din buzunarele gentii de laptop, iau si laptopul, nu uit chargerul de telefon dar uit periuta de dinti si pasta si plec. Treaba asta cu periuta de dinti uitata o fac mereu, din fiecare loc in care ajung imi cumpar cate o periuta .

In fine, ajung eu in Vama pe la 4.30 dimineata, ma tarasc obosita dar fericita spre camera pe care o rezervasem inainte sa plec din Bucuresti si ma cufund in linistea viselor.

M-am jucat in cer, la Balcic. Minunat, n-am mai ras atat de ani buni....de fapt, nici nu cred ca am reusit sa ma detasez atat de tare de lume si conventii ca sa pot sa ma amuz atat de tare din momentul in care am devenit constienta de mine...asta se intampla pe la vreo 11 ani, as a matter of fact .

Contempland marea de un albastru-verzui perfect, curata si luminoasa...aproape ireala

Dimineata ne rasfatam cu cafele in cesti micute, ca la bunica la tara. Gazdele erau foarte dragute, grijulii si deosebit de vorbarete, lucru nu tocmai usor inainte de cafeaua de dimineata...

Cerul de duminica a fost absolut perfect, valurile minunate si eu am decis ca am culoarea rasaritului. Asa m-am hotarat, culoarea mea este culoarea rasaritului, cu mult roz si auriu ;)

Fashionista ca intotdeauna, dau dovada de simt al umorului chiar si cand imi ingheata picioarele de la vant....e frumos la vama!

Ca de obicei cand am o problema, incerc sa plec si sa ii dau cumva de cap. De data asta nu aveam probleme, ci doar cateva intrebari. Clare, legate de mine, dar totusi asteptam raspunsurile. Pe care, de indata ce le-am intins Universului, le-am primit. E incredibil, nu credeam ca e suficient doar sa intrebi si sa primesti un raspuns.

Si totusi, doar de atat e nevoie. Nimic mai mult, nimic mai complicat. Intreb si mi se raspunde. Cer si mi se ofera. Daruiesc si este primit. Iubesc si sunt iubita.

Mi-aduc acum aminte de un citat drag cuiva: " Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul se transforma pentru ca tu sa primesti ceea ce ai cerut"

Joie de vivre.....