In weekend nu se anunta sa fac lucruri fantastice....un mers la mall sambata ca tot omul, cumparaturi cu prietena Miruna si salata regulamentara bine asezonata cu barfe la pranz duminica.
Numai ca Do si Alex au aniversat 12 ani de cand sunt unul.
Nigel & L'orchestre de Roche cantau live la nush ce festival de sporturi extreme.
Era 6 pm si ma parcam in poarta straduintei, ca sa pornim spre mare.
Ultimul weekend la mare se pare ca devine un laitmotiv al lunii septembrie.
Cu Do la volan si Alex in dreapta, am ajuns la Constanta la timp ca sa il vizualizam pe Mazare dand premii si , doua ore mai tarziu, sa inceapa concertul. Am dansat cu rastafarienii englezi, am dansat cu muzica lui Bin si m-am inconjurat de ceata de toamna a orasului.
La 3 am s-a terminat concertul si noi am pornit usor usor spre casa. Am dormit in masina, am mai dormit o ora inainte sa plec la treaba. Dar am plecat fericita, linistita si bucuroasa ca pot sa am curajul sa plec aiurea la mare, sa incep lunea cu chef si spor, sa mananc migdale din benzinarie si sa ma bucur ca traiesc atat de multe.
E drept ca seara abia mai miscam de oboseala, dar a meritat aventura.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Ai inceput sa scrii din ce in ce mai rar. De ce?:(..Scrii foarte frumos si o inspiratie pentru multi din noi.
nu ca l'orchestre de roche sunt cei mai tari? :) i love these guys... si inteleg ca se confirma cat de mica e lumea... :D
bestiala si poza :)
cand bem cafeaua aia?
Da, lumea e un loc mic si confortabil uneori...
Cafeaua o bem oricand vrei, sala stii unde e, iar in caz ca ai uitat drumul spre noi....check the blue little star
hei! ai uitat ca la mare te-ai intalnit cu deliutza c-o bere mare-n mana :))pup and i miss you!
Trimiteți un comentariu