Deasupra norilor

Auzeam in somn motoarele, zgomotul de fond si aerul conditionat care imi infunda nasul. Dorm iepureste, cu capul rezemat pe umarul lui. Sunt obosita, mi-e cald la picioare si frig la maini, blugii imi sunt incomozi, mi-e sete. Deschid ochii si vad printre genele carpite de somn un soi de curcubeu . Imi dau seama ca vad apusul de soare, intre doua straturi de nori. Ma linistesc brusc, uit de sete, de somn , de avionul prea aglomerat.

Citesc "Calea fericirii". Ma asteapta cuminte pe noptiera si incerc sa imi aduc aminte cine naiba a scris-o. Pe drum vad in fuga magazinul DAO care vinde taietei. Un Budha simpatic ma priveste din fereastra unui apartament, iar cateva strazi mai incolo vad 5 Buddha aliniati in vitrina unui magazin. In timp ce imi beau cele 2 espresso duble de dimineata il zaresc pe furis, la intrarea in restaurant. Incerc sa imi aduc aminte simbolul care mi-a placut. Oare cum arata? De ce imi place atat de mult triunghiul echilateral si cifrele impare...1.3.5.7.9.11.13 imi danseaza prin fata ochilor. Colturoase, solide, corecte.

Ah, asta nu raspunde la telefon, ce naiba fac cu treaba aia? Panica? O fractiune de secunda, da. Apoi liniste. O sa raspunda. O sa raspunda toti, o sa am si de unde alege. Zen. Suna telefonul, in timp ce fac ordine . Gata, s-a rezolvat. Zen.

In dressing nu mai aveam loc sa arunc un ac, nu mai gaseam nici macar o pereche de sosete, nu mai aveam loc pe umerase, pe crosstrainer imi uscam halatul de baie si puneam in fiecare dimineata tricoul lui, in care dorm. Gata, pisi! Revolutie! Ah, nu asa. Cu LITERE MARI.

Scot pantofii de toamna, cizmele, bag sandalele. Imi aduc aminte cu regret de zilele cu soare de la Paris si de culorile din Vama. Gata, a venit iarna. Am dat drumul chiar si la centrala, ca sa pot naibii sa stau desculta si in tricou. Rochiile de matase le duc la curatat. Dansam la o nunta, prima data cand dansam vreodata si imi venea sa plang de fericire ca sunt cu el. Hehe, uite si primul meu echipament pentru sala. Cat m-am bucurat! Gym Time. Acolo sunt, stiu . Da da, e ce trebuie. Ma suna Ancutza sa-mi zica ce a fost pe la sala. Talk about telepathy, heh? Ah, si toate prostiile de pe masuta de machiaj! Ce naiba cauta cartile de pilates sub pudra autobronzanta?? Si toate cremele astea care stau insirate. Vai vai, ce e in capul meu. Gata. Stau cuminti atarnate in buzunare mici de panza galbena, cu buline portocalii. Adidasii sunt in cutii, pantofii aliniati , gentile sus, echipamentele la echipamente, rochiile la rochii, camasile pe umeras, totul e la locul lui. Imi sortez si cei 2 metri de haine care trebuie spalate, reusesc sa desfac chiar si bagajul din august de cand am fost la sinaia... ce carlige ma prindeau din spate si eu nu stiam. Gata si cu asta.

Imi aduc aminte de marmura din jurul baii si de oglinzi. Ma cutremur, ma inrosesc un pic si rad singura: " Asa madam, ca doar ai crescut la pensionul de domnisoare..." redescopar totul, parca de la inceput.

Noapte buna, ma apuc de treaba. Si eu la fel.