Toata lumea care mi-a zis despre Amsterdam cate ceva mi-a zis ca e foarte tare. Am stat mult sa ma intreb ce anume e atat de tare la orasul asta

Trebuie sa fie ceva legat de culori si sunete

Sau poate de senzatia ca timpul are un alt mers in locul asta

La cafenele totul e firesc si cald, nimeni nu se grabeste

Nici macar noi nu ne mai grabim

Oamenii se indreapta catre culori, catre liniste si frumos

Am stat la soare timp de cateva zeci de minute pe niste fotolii care erau de vanzare. Nu ne-a ridicat nimeni de acolo decat foarte, foarte tarziu

O reclama la o carciuma

Cladirea m-a atras ca un magnet, simteam ca nu pot sa-mi misc picioarele din fata peretelui turquoise

Pe un alt pod, chaise-longues- urile noastre

Oamenii ies dupa soare pana in strada

Si stau cat se poate de chic la o vorba lunga si haraita de-a lor, dar care totusi suna bine

La o rascruce de drumuri

Am deschis portile perceptiei, vorba dragului de Huxley

Pastrez in spatele pleoapelor o zi perfecta intr-un oras perfect strain, o zi in care m-am reintors spre mine si m-am umplut de bucurie si liniste. Am simtit soarele pe fata, huruitul bicicletelor, am vazut culorile altfel si eu cu totul m-am schimbat.
E taare frateee