Salata de pranz.

Azi m-am gandit la o salata satioasa, foarte potrivita pentru masa de pranz. Este potrivita pentru keto dar si pentru low-carb. Estimati, totusi caloriile dintr-o astfel de salata- ele sunt departe de a fi neinsemnate.



Alege o salata mare de gradina, proaspata. Se spala frunza cu frunza si se toaca marunt.



Se fierbe o jumatate de piept de pui curatat de piele in apa cu sare si boabe de piper. Dupa ce s-a racit, se toaca marunt si se presara peste salata. Se amesteca bine, inainte de a adauga restul ingredientelor.



Se pun rosii cherry intregi, cam 4-5. Se distribuie uniform peste salata si carne.



Se toaca marunt o legatura de ceapa verde, fara frunze. Se amesteca in salata.



Se faramiteaza Gorgonzolla picanta peste amestec. Bucatile sa fie mici si distribuite uniform. Nu se mai amesteca in salata, pentru a nu strica aspectul.



Se adauga 5-6 masline negre mari, de preferinta fara samburi.


 
Se decoreaza cu miez de nuca proaspat. E preferabil sa nu zdrobesti miezul, ci sa fie intreg. O portie generoasa este cam cat ai prinde in pumn.



Adauga 10 oua de prepelita fierte tari, curatate de coaja. Ele reprezinta echivalentul a 2 oua de gaina.



Toarna o cantitate generoasa de ulei de masline sau samburi de struguri. Pentru dieta keto merge o cantitate mare, fara probleme.


La final se toarna putin aceto balsamico.

Din cantitatile de mai sus iese linistit o portie pentru doua-trei persoane.

Alegerea

Am vazut azi ce inseamna sa aleaga altcineva pentru tine. Sa nu traiesti alegerea, sa nu iti asumi decizia. Nu ai cum, caci nu iti apartine, este o impunere. Chiar daca pentru binele tau, uneori.



Si totusi, cum poti face alegeri? Cum iti asumi o decizie, cum te impaci cu tine si cu ceilalti, cand depinzi de atatea alte aspecte?



Uneori functioneaza ratiunea, diplomatia in actiuni, uneori trebuie pur si simplu sa iei pisica de coada si sa faci lucrurile sa se intample. Si asta mi se pare cea mai buna varianta.

Alta mama, alta tata, alta papa

Primele mele cuvinte. M-a marcat in ultimii 24 de ani aceasta dorinta de "altceva". Si acum, de indata ce obtin un lucru, imi doresc imediat altceva, eventual total diferit.



Cand eram mica imi doream sa am lampa lui Alladin. Si prima dorinta sa fie ca lampa sa fie a mea pentru totdeauna. Sa imi indeplineasca orice dorinta, imediat. Am pastrat undeva, bine ascuns in mine, tripul lampii. Imi doresc foarte foarte foarte mult cate ceva si in general mi se intampla. Anul Jung!

O data cu cei 20 de ani care au trecut de la lampa mea, am invatat ca procesul de frecat lampa se traduce prin munca, strans din dinti si mers inainte. Asta lipsea din povestea initiala.

Acum as vrea sa am 2 ore libere in fiecare zi la pranz, sa beau un capuccino si sa citesc pe net. Sa fac desene naive si sa citesc in spatele geamului, in soare. As mai vrea sa fiu foarte slaba, cu parul lung si ochii larg deschisi. Sa continui sa traiesc filmul asta care e viata mea de pe cloud number nine. Sa ascult Shostacovitch si Carl Orff intr-un loft aproape gol, sa fumez fara sa imi pierd vocea si sa beau ceai de iasomie dupa masa.

As mai vrea o pereche de tenisi colorati care inca nu ii gasesc, eventual pictati manual. Caciula cea mare de la Diana Osorhan. Ciorapi mati galbeni si unghiile rosii.

Sa pun aceeasi pasiune in oameni asa cum fac cu imaginile, cu corpurile, cu lucrurile care imi plac. Sa invat sa inot si sa ma mut la mare pe timpul verii.

f i l m

Azi am renuntat la masina. Dupa ce a durat 90 de minute sa ajung de la Universitate la Mosilor si inapoi, am decis sa fiu pieton. Nu imi place sa merg pe jos. Ma simt agresata de praf si zgomot, ma simt in nesiguranta pe strazile din Bucuresti si prefer sa ma izolez.



Am mai zis ca traiesc in lumea mea, in filmul in care aleg sa fiu. Dar azi mi-am luat elegant tocurile de 13 cm la plimbare pe Lipscani. M-a amuzat o tiganca cu fuste cu flori care injura birjareste la un telefon public. Niste rochii urate intr-o vitrina, un hotel prea nou fata in fata cu groapa unei fundatii vechi. Veioze de sticla "galle" langa magazine de cadouri si "xerox". Piatra cubica de pe Selari, rafalele de vant cu praf si o tzigara intr-o mana neingrijita.

M-am plictisit de plimbari si m-am oprit la un capuccino, in spatele geamului de la Cremcaffee. M-am uitat la un model cum savureaza un ceai, la patru indivizi din Sinaia care vorbeau tare si se voiau "bizniss", la cateva studente care beau cafele si fumau afectat. La o doamna cu parul rosu si ochelari de soare care bea o apa plata la masa din centru.

La mine, absenta intr-o zi in care am trait doua vieti.

Reteta pentru zilele in care nu ai chef sa gatesti, sa iesi sau sa comanzi acasa

Azi a trebuit sa ma descurc cu o situatie ciudata: toata carnea era bagata in congelator, la -1000 de grade . Eu nu am cuptor cu microunde pentru ca e toxic (Marga dixit). Eram dupa 4 ore de Pilates, lesinata de foame. Nu aveam chef sa astept sa se dezghete carnea, nici sa comand si nici nu ma prea atrageau alternativele: sardine in ulei, branza de burduf si seminte de dovleac crude.

In frigider mai aveam ratacit ceva spanac, un broccoli si o conopida. Nu cele mai proaspete din lume, dar aratau inca rezonabil. Asa ca mi-am amintit de reteta Laurei, de piure de broccoli. Iata cum:

Se spala bine spanacul in apa rece.



Se curata buchetelele de conopida si broccoli de pe cotor si se spala in apa rece.



Se pun la fiert in apa  cu sare timp de 5-7  minute. Se scurg de apa si se adauga un pachet de unt 80% grasime. 


La aproximativ un kilogram de legume am folosit un pachet de 250 g de unt.

Se face piure-ul cu mixerul de mana. Se lasa sa se raceasca putin si gata!

Idei pentru casa

http://www.apartmenttherapy.com/



Mai nou ma preocup sa-mi fac viata mai frumoasa, asa ca am inceput sa caut pe net idei pentru apartamentul in care stau.

Sense of style

Azi mi-am petrecut ziua cu un ceai, poze si street fashion.