"The problem with common sense is that it is not so common.“ incep cu acest citat, preluat de pe blogul lui cosmin alexandru. Mi s-a parut frumos, desi senzatia mea din perioada asta de una de gâtuiala, de sila, de a dori sa se schimbe situatia asta in care sunt.
Nu ma pricep la politica, nu pretind ca inteleg care sunt firele de interese care se țes in tara asta. Dar l-am ascultat azi pe Țiriac si pe Patriciu si nu pot decat sa sper ca votul meu va conta in vreun fel.
La ultimele alegeri prezidentiale nu am mers la vot, nu mi se parea important. Am fost anul asta si am votat, fara sa fiu neaparat convinsa ca va face vreo diferenta. Nu a facut, dar macar mi-am exprimat opinia.
Acum o sa merg la vot. Nu pentru ca, in mod special, ma incanta vreunul dintre candidati. Insa simt o nevoie acuta sa vad ca in tara asta se misca ceva, ca se intampla mai mult decat autostrazi suspendate si recorduri la mancat carnati. Sa vad si niste atitudini mai realiste decat cei 20000 de euro pentru toti cei care se intorc in tara.
Mi-as dori un stat de drept despre care sa nu simt ca ma violeaza atunci cand platesc impozitele pentru afacerea mea, sa simt in vreun fel ca sistemul de sanatate functioneaza si fara spaga si ca in general se intampla cate ceva pozitiv. Nu ma astept la minuni, insa imi doresc sa vad ca macar exista o idee despre ce avem de facut.
Nu cred ca cer prea mult, asa cum sunt sigura ca a nu vota nu e o solutie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu