Numai ca realitatea era un pic alta, ca doar feminitatea asta nu e asa, pentru oricine. Mi-am zis atunci ca trebuie sa ma organizez. Sa imi pregatesc de seara hainele cele feminine, ca sa nu esuez in adidasi , pantaloni scurti si tricou ca de fiecare data. Bun, zis si facut. In fiecare seara imi petrec vreo 10 minute uitandu-ma tamp in sifonier, gandindu-ma cu ce naiba sa ma imbrac maine. Apoi alta dilema: ce ceas imi iau, ce bratari, ce colier. Nu mai zic de pantofi, geanta, curea, geanta de laptop, geanta de echipament la sala samd. Ca deh, ca o feminina ce sunt, trebuie sa ma si asortez. Operatiune care dureaza vreo 30 de minute fara exceptie.
Apoi ma duc la culcare, cu jumatate de ora mai tarziu decat de obicei, dar fericita ca am ales niste haine mai feminine....
Dimineata, cu o ora mai devreme decat ma trezeam inainte sa devin mai feminina, imi suna blestematul de ceas in cap, cu o sonerie vesela si draguta, motiv pentru care eu intind linistita mana spre noptiera, injur printre dinti de toti sfintii si inchid soneria. Numai ca blestemata stie ca asa o sa fac, motiv pentru care mai suna o data, peste numai 7 minute. Mai injur o data, oftez si ma ridic. Ma tarasc mecanic spre cafetiera, pornesc masinaria magica si imi continui drumul agonizant spre baie. Mi-e frica inca sa aprind lumina, dar jetul de apa rece are darul sa ma faca sa mai scap doua trei urari de bine in directia momentului in care am decis sa devin mai feminina.
Sigur, ma spal pe fata cu diverse geluri care promit sa imi netezeasca pielea, sa ma hidrateze, sa ma mai nasca o data daca e cazul. Apoi crema hidratanta de zi, neaparat cu factor de protectie. Si, evident, borcanasul magic de crema de ochi . Care crema imi intra inevitabil in ochi, de unde aceiasi ochi inrositi, usturime, alti draci.
Vine momentul lentilelor de contact. Doar o feminina nu poate sa poarte ochelari... asa ca dupa ce imi bag de doua ori degetele in ochi, blestematele reusesc sa stea pe pupila, dandu-mi acel aer misterios, acea privire verde-intens-bovina. Nu de alta, oricum nu vad nimic, e doar o impresie...asa, sa par mai neajutorata ....
Intre timp, cafeaua e gata. Adaug putin lapte rece, imi iau cana cu trandafirasi mici si ma asez confortabil in fata masutei de toaleta. Inevitabil, vars putina cafea pe pensula de pudra. Nu-i nimic, incerc sa ma calmez. Injur doar in gand, norocul meu ca am doua pensule.
Incepe procedura aplicarii fondului de ten. La dracu, am uitat baza de machiaj. Alta data, imi zic.... apoi pudra lejera, care sa finiseze lookul (am invatat ca asa se zice cand te dai pe fata cu smacolina aia nesuferita ca sa nu lucesti) . Desigur, reusesc sa imi dau cu pudra in ochi. Lentilele se blureaza instantaneu. Repede, lubrifiantul de lentile...doar de, acum imi pun lubrifiant si in ochi... Am remediat criza, mai beau o gura de cafea, satisfacuta fiind ca am reusit sa ma mazgalesc de rimel doar o data.
Apoi aranjatul parului. Peria electrica, check. Clemele de par, check. Pornesc peria. Din dormitor o voce prietenoasa " inchide dracului porcaria aia ca incerc sa dorm,inchide usa...." Ma ridic grabita sa nu fac nici un zgomot, sa nu trezesc puisorul. Peria cade pe jos, trag prelungitorul dupa mine si trantesc repede usa ca sa nu il trezesc .
Reiau. Cu o moaca preocupata, reusesc sa imi intind parul, sa imi aranjez bretonul si sa imi netezesc firele rebele. Finisez cu gloss de par, ser pentru varfuri si evident filtru pentru protectie solara.
Apoi reusesc sa imi termin cu inghitituri mari cafeaua. Deja sunt in intarziere, apuc repede geanta cu laptopul, trag hainele pe mine, pun pantofii cu toc. Alerg delicat cu tocurile pe parchet cand realizez ca mi-am uitat geanta de antrenament. Apoi , evident, cheile imi zboara din mana exact in fata dormitorului. Alt mormait. Plec trantind usa, alergand pe scari si grabindu-ma sa ajung la treaba.
Pe scurt,ma culc cu jumatate de ora mai tarziu, ma trezesc cu o ora mai devreme decat inainte, ma stresez mai mult si ii stric si lui "my better half" exact ora de somn de care are cea mai mare nevoie. Dar nimic nu egaleaza senzatia de suprem inconfort atunci cand simt tocurile cele feminine de 10 centimetri , fusta care ma incomodeaza exact cand trebuie sa ma aplec sa imi repar un calculator sau senzatia de suprema feminitate atunci cand trebuie sa merg sa iau apa plata de la chioscul din coltul strazii si toti muncitorii aclama zgomotos prezenta mea delicata si feminina.
Desigur, inainte ma imbracam sport, nu foloseam machiaj , stateam cu parul prins confortabil si ma trezeam cu fix 20 de minute inainte de a incepe programul de dimineata. Pentru ca beam cafeaua neagra si rece, facuta de seara, faceam dus in 3 minute, ma imbracam in alte 2 si dormeam cu o ora in plus.
Dar acum sunt mai feminina.....
6 comentarii:
:) buna treaba. I think you're better off...
M-am regasit punctual, razand cu lacrimi... Pe de o parte ma bucur ca nu sunt singura impartita intre cum simt c-as vrea sa fiu si cum trebuie sa fiu! Pe de alta, iti inteleg "suferinta"! Cert ca atunci cand as vrea sa-mi arunc tocurile de 10 in fata la Unirea, imi aduc aminte de: "I see my body as an instrument, rather than an ornament." ~Alanis Morissette, quoted in Reader's Digest, March 2000. Cumva, ajuta... ;)
Hahahahaha. Si morala care e? A fi sau a nu fi feminina?
Coriiiiiiiii ! esti "MORTALA" ! daca te ajuta cu ceva...nu esti singura..in situatia asta... si eu trec prin o criza a tocurilor...A parului...perfect...si a machiajului... dar nu ma trezesc mai devreme...ci intarzii mereu.. .:-))te pup !
Foarte haios postul..inteleg perfect ce vrei sa zici- feminizarea e un proces obositor, dar care devine addictive :)
habar nu ai cit de feminina e tipa in pantalon subtire de trening gri, cu maieu alb, eventual ceas barbatesc, par scurt si sugerind acea feminitate prin toti porii. ma rog, de fapt ma indoiesc ca habar n-ai :)
Trimiteți un comentariu