20 mai 2009

Kodak blonde moment

Azi, blonda de serviciu in Carrefourul de la Unirii, unde fac de obicei aprovizionarea frigiderului din dotare. Si blonda umple cu mot carutil cu de toate, de la apa la salate and stuff. Moment in care imi dau seama ca masina mea e in parcare si ca e mai inspirat sa urc la etaj. Zis si facut, numai ca la capatul rampei mi se opreste carutul pe gresie, eu pe rampa si nu mai puteam sa il imping. Trebuie ca moaca mea disperata si usor confuza l-a induiosat pe nenea care spala podeaua cu masinuta , ca dupa ce a ras de mine vreo 30 de secunde s-a oferit sa ma ajute : " Hai don-soara, ca nu e asa de greu" ....Sa mori tu, i-am zis printre dinti, timp in care mi-am incordat oleaca muschii si am reusit sa imping carutul.

Lucrurile oricum incepusera sa fie razna inca de dinainte. Pentru ca eu am strans , cu toata responsabilitatea ecologistica, pungi reutilizabile, ca sa nu mai imput si eu planeta. Evident ca pana acum pungile au stat cuminti, intr-un teanc din ce in ce mai mare, in bucataria de acasa. Dar azi am decis ca trebuie sa ma mobilizez asa ca am luat pungile cu mine. Numai ca neuronul meu de blonda a uitat sa le si puna in masina. Au ramas, cuminti, in birou. Dhhh, inca 4 pungi cumparate, care se adauga la cele 100 anterioare.



Saga continua in parcare. Cu masina proaspat spalata si fredonand un tango, ma duc precum zana la ghereta de parcare. Cardul intr-o mana, jetonul in cealalta, dau jetonul si intind cardul. La care cucoana din ghereta :" Un'va credeti, don'shoara? Aici se plateste cu bani. " Pai....zic cu cardul nu se poate? Hai don'shoara, dati-mi bani, lasati prostiile. Pai stiti, nu mai am lei. Va dau lire sau euro, daca vreti, ca lei nu am. (Lasasem toti banii la carrefour, ca mi-a fost lene sa iau toata geanta ...deh, blonda maxima) Si tot asa, ea hai domnisoara, eu nu am. Zic : dar jos nu se plateste cu cadrul? Ba da . Da am bagat jetonul . WTF???

Norocul meu cu un bun crestin, care probabil ca s-a induiosat de moaca mea tampa si pleostita, mi-a dat cei 7 lei pentru parcare si, probabil miscat de privirea mea umeda a recunostinta , mi-a zis ca lui nu ii trebuie nimic, sa dau banii inapoi la saraci. Domnu', oricine ati fi, va multumesc.

Evident ca ulterior am descoperit ca imi uitasem cheile la birou, ca pe locul meu de parcare erau nu una, ci doua masini, ca usa de la intrarea in bloc era incuiata de doua ori, apoi , exact cand aveam nevoie, mi-am dat seama ca hartia igienica statea cuminte in portbagaj si alte asemenea .

Asadar, o blonde day in toata puterea cuvantului. Norocul meu ca sunt o simpatica:)

Un comentariu:

Alexandra spunea...

Da, chiar esti o simpatica! :)