As fi vrut sa fiu gheisha

Cand eram mica- aveam vreo 10 ani- am inceput sa citesc Shogun. Tin minte ca abia puteam sa tin cartea ca sa nu pierd pagina, citeam asezata turceste in pat, cu lumina de la veioza rosie batand direct in paginile galbene ale cartii. Am ajuns sa imi imaginez societatea japoneza atat de complicata si inca de atunci m-a fascinat lumea gheishelor. Ma si imaginam , exact ca in Medelenii copilariei mele, cu parul meu blond strans intr-un coc complicat. Pe vremea aia chiar eram blonda naturala si aveam parul lung, asa ca mi-a fost usor sa imi imaginez ca as fi putut arata ca o gheisha. On the other hand, la varsta aia imi era usor sa imi imaginez orice...



Apoi am ajuns si la pasajele erotice, care descriau poetic intamplari ce mi se parea ca musteau de erotism. Pff, mi se zbarlea parul pe spate cand citeam...Acum am vazut un documentar despre gheishele moderne din Kyoto, si sa mor daca mi s-a mai parut ceva interesant la povestea asta....maglavaisul alb de pe fata, gesturile usor ridicole...nush ce sa zic. Poate ca asa se intampla cu toate povestile despre care mi-am imaginat lucruri o viata intreaga....mama mi-ar zice ca se numeste maturizare, dar sa mor daca mi se pare ceva matur in asta.

Revin si vreau sa fiu din nou gheisha blonda de acum 15 ani, care se vedea ziua in Olguta Medelenilor si seara, cand nu o vedea nimeni, voia sa fie gratioasa ca Monica. Parca Monica o chema, nu? Am uitat si asta....