In weekend am cumparat rasfaturi. Pate de tara, branzeturi, vinuri mai multe decat mancarea, apa plata si iaurturi bio.
Am luat si o paine neagra, multicereale, de casa. Mica si grea, densa si frumos mirositoare. Am uitat de ea intr-un colt de frigider, pana cand l-am citit azi pe exarhu despre bucuria de a manca. Si imi aduc aminte de zilele cand eram mica si facea mamaie paine cu malai si chimen in forme de chec . Si eu o mancam goala, cand aproape se racea si ma uitam pe balcon la teii care se ingalbeneau in soare. Mirosea a aer rece si vedeam iedera din curtea blocului, cu bancile negre pe care nu aveam voie sa ne jucam intre doua si cinci. Mai imi aduc aminte de cainii lui Lucian si de Picky, soricarul teribil care ne-a inspaimantat tuturor copilaria. Si Nea Teica, administratorul cartierului, care ne certa ca ii furam florile din gradina.
Imi aduc aminte de mamaie cum ma invata sa pictez. Stateam pe un scaunel ca de jucarie, la o masuta mica mica si o desenam pe Oana cu tocuri. Pentru ca atunci ma chema Oana si eram mica si blonda, cu gropite in obraji si nu mancam decat gheare si gat de pui. Pentru ca asa voiam eu, imi placeau. Imi mai placeau biscuitii muiati in cafea de la Buna, pentru ca stiam ca nu am voie, mirosul de cafea alvorada si tigari kent, de parfum Chanel si sapunurile rexona ascunse intre lenjerii.
Ma uit acum la amintirile de atunci ca un strain care s-a pierdut intr-o lume prea rapida. Stiu ca numaram cati ani am de-andaratelea. Cumva, ajunsesem la concluzia, undeva la 3-4 ani, ca eu nu cresc, ci momentul nasterii mele se tot indeparteaza. Asta in timp ce ma uitam fascinata la sticlele cu coniac ale lui taica-meu si miroseam sticle de visinata pentru ca imi placea culoarea. Mai stiu ca ma ascundeam si cu vara-mea si scormoneam cu orele in hainele mamelor noastre, de pe vremea cand erau in liceu. Ne jucam cu margelele lui Mamaie si placerea mea suprema era sa umblu imbracata prin casa in rochia de soacra a bunica-mii. Albastra, stralucitoare, adusa tocmai de la Paris.
Mai mi-aduc aminte de nucile umplute cu crema de ciocolata pe care le facea Mamaie si cu strabunica-mea, Meme. Si papagalul pe care m-am suparat pentru ca murise si nu a vrut sa invie desi il rugam frumos.
Si in sufrageria mea alba miroase a paine de casa, in timp ce eu scriu in liniste despre o lume care a incetat sa dispara brusc, intr-o zi pe care am uitat-o.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
La ce s-a ajuns. Sa cumperi dintr-un magazin paine de casa. :)
E bine ca e grea. Inseamna ca e cu adevarat multicereale si nu e facuta din faina alba vopsita cu cacao. Dar daca vrei miros cu adevarat frumos ar trebui sa incerci sa o faci acasa. Mirosul painii proaspat scoasa din cuptor nu se compara cu nimic. Plus ca atunci cand o faci acasa poti sa variezi cerealele. Sau poti sa incerci una cu mai multa faina alba in care sa arunci doi pumni de masline kalamata. Fara samburi evident. :)
si pe strabunica mea tot meme o chema:) offf....asae... se pierd lucruri si sunt inlocuite cu ceva egal cu zero, gen paine de casa facuta de aparate....
Buna, Cori!
Felicitari pentru tot ce faci... E putin spus, in comparatie cu munca depusa de tine... si totul pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Am urmarit emisiunea Laurei de ieri (de altfel sunt fidela emisiunilor si blogului ei, de cate ori am ocazia), sa stii ca ai si talent la "povestit" - am stat concentrata la tot ce ai spus, mi s-a parut foarte interesant...
Nu vreau sa par prea indrazneata, dar am o idee... Ce-ar fi sa ai o emisiune proprie, despre miscare, exercitii, sport, sanatate in general... (chiar si impreuna cu Margarit, o editie cu el, una cu tine, sau amandoi odata)? Poate chiar la b1, sau daca nu, la euforia, urmarita mai mult de femei (apropo, ai putea "evolua" in locul unor emisiuni mult prea plictisitoare, de exemplu, nu-i vad rostul acestei Geta Voinea, am urmarit o data sau de doua ori, din curiozitate, credeam ca va spune ceva interesant despre coafuri, make-up, dar e pur si simplu enervanta... in fine...), cred ca multe femei (de altfel si barbatii au nevoie de asa ceva) te-ar urmari cu sufletul la gura, nu ne e dat in fiecare zi (mai ales in ziua de azi, cand suntem atat de ocupati, nu stim decat birou si iar birou) sa aflam atatea lucruri despre propriul corp, despre cum sa fim in forma, si implicit mai sanatosi... Ar fi minunat cred eu ca in fiecare dimineata sa ne dai o "lectie" de sanatate, sa facem cateva minute de miscare, ghidate de tine, chiar si in fata televizorului, acasa, ar fi benefice... Cred ca multe femei nu-si permit sau nu au timp, pur si simplu, sa ajunga la sala... Ai avea mai multa audienta decat Oana Cuzino, chiar... Emisiunea ei e cam plictisitoare, uneori...
Deci, ce trebuie sa facem sa te vedem in propria emisiune? Eu te "votez" daca e cazul... :)
Numai bine! Keep up the good work!
Brenda.
De ce ai sters postul urmator?
Pentru ca e mai bine sa pictam totul in culori frumoase.....
:-)))
Trimiteți un comentariu