3 nov. 2008

The most important thing in the world

Am crezut pana acum ca cel mai important lucru in viata mea e armonia, linistea, dragostea, familia si prietenii. Am mai crezut ca e important unde stau, ce masina conduc, unde imi fac vacantele, cat si unde calatoresc, ce masura sunt blugii, cat de mult imi arata iubitul ca ma iubeste, cat de supportive sunt prietenele mele si cat de bine imi sta parul.



Am slabit printre altele ca sa am langa mine barbatul care consideram ca merit sa il am. Am ajuns la concluzia ca nu muschii sunt totul si ca mai sunt si multe lucruri pe langa suta de grame de ton in apa. Mi-am spus ca ciocolata nu e mai buna ca sexul si ca prefer oricand sa astept pentru un loc de parcare mai bun decat sa iau locul pentru handicapati. Atat cu masina cat si cu barbatii e cam la fel. Am ajuns sa apreciez linistea singuratatii si sa ma bucur ca ma duc la job cu placere. Mi-am asumat greselile si minciunile si am uitat gandurile razboinice.

Iar zilele astea am inteles ca nimic din toate astea nu e cu adevarat important. Am inteles ca am primit o lectie a simplitatii: sanatatea e cea mai importanta. Am vazut o mama de 40 de ani care de 12 ani sufera de leucemie. Mama asta era ingrijita de fata ei de 18 ani. Si copilul asta cu ochii verzi era mai sigur de ceea ce trebuie sa faca decat am fost eu vreodata, desi mama e grav bolnava si totusi spera amandoua. Nu am fost vreodata genul de bisericoasa, dar cand le-am intalnit am simtit nevoia sa ma rog Marelui Creator pentru ele, pentru sanatatea lor. Am primit o lectie a recunostintei. Pentru ca acum multumesc pentru fiecare zi in care ma trezesc sanatoasa. Pentru ca am inteles ca nu mi se cuvine nimic. Ca totul se intampla pentru un motiv si ca, uneori, doi oameni complet diferiti se apropie pentru totdeauna cand trec impreuna o greutate.

Am mai simtit pentru prima data ca nu trebuie sa mi se ridice statui ori de cate ori fac ceva bun. Am inteles ca nu e un targ, ca generozitatea nu e comert cu sentimente. Lectia umilintei . Sa ajut pentru ca simt nevoia sa fac un lucru bun, fara sa astept nici macar un multumesc. E interesant pentru mine, care am crescut facand comert cu sentimentele. Luam 10 pentru ca voiam sa ma uit la desene o ora in plus, apoi am mers la concursuri pentru ca voiam haine mai frumoase si bani de buzunar mai multi. Acum am decis sa fac ce simt.

Si simt ca nimic nu e mai important decat sanatatea, pentru ca fara ea se duce naibii armonia, linistea, dragostea si toata povestea mea de viata.

Un comentariu:

Corina spunea...

Multumesc ca mi-ai amintit asta. Am trait pe propria mea piele acest sentiment infricosator al smereniei vara asta, cand cineva foarte drag mie a trecut la cativa milimetri de moarte, printr-un chin cumplit ce a durat cateva luni. Acum, ca lucrurile au reintrat in normalitate, am uitat parca din nou ce inseamna toate lucrurile alea. Si intr-adevar, cat de importanta este sanatatea, cat de fragili suntem, cat de recunoscatori ar trebui sa fim, si, evident, ca ar trebui sa fim mai putini vanitosi. Inca o data, multumesc pentru insemnarea asta.