De rate scap relativ repede,le platesc, strang din dinti si trec. La fel procedez cu restul de lucruri neplacute din viata mea. Ma enerveaza ceva sau cineva...no problem. Ma gandesc la o solutie si respectiva situatie/persoana dispare din peisaj. Toate bune. Dar de mai bine de 10 ani , in fiecare luna, ma chinuie timp de cateva zile minunata depresie & pofta de junk food . Ceea ce n-ar fi o tragedie daca as crede in minunea maternitatii customizate pentru mine. Dar mie imi plac doar copii altora si ma sperie subiectul copiii mei.
De obicei, incep sa ma simt dubios cu cateva zile inainte sa apara. Devin brusc miorlaita si am nevoie de tandrete si afectiune. Apoi ma pocneste un soi de ...asa, ca atunci cand ti se face pofta de puddingul de vanilie din copilarie. Un soi de nostalgie amestecata cu pofta. Dupa care, in mod evident, imi vine chef de sex. Dar nu din ala, oricum. Nu, nene, cu artificii, semineu si blana de urs polar daca nu macar de zebra. Cu tandreturi si pasiune nestavilita, cu rupt haine si chestii. Cum ii povesteam varului meu Radu in copilaria noastra...." cum se pupa aia in filme ", asa, ca Rhett Butler in "Gone with the wind". Slava cerului, iubitul meu nu e Clark Gable si nici eu nu seman prea bine cu Vivien Leigh.
Cand ma linistesc si cu asta, imi aduc subit aminte de gustul copilariei, cand eram la Buna la tara, undeva in Oltenia, si mancam paine in test calda cu struguri negri altoiti. Pfff....imi vine sa ma tavalesc pe jos de pofta , o sun pe Buna, o sun pe Mamaie, o sun si pe Mama si pe Tata. Devin nostalgica, ma uit cu drag la frunzele care cad si la castanele cazute pe jos .
Apoi iar ma apuca o mini-pandalie. O criza de isterie mica, relativ usor de controlat. Unde naiba e acetona? Mi-a sarit oja de pe o unghie, la naiba!
Mama saraca ma suna sa ma intrebe ce fac. " Esti bine, mama?" "Da , da, lasa-ma acum ca tre sa fac omleta ca vine la breakfast si eu nici cafeaua n-am facut-o" "Bine, mamica, te pupa mama".
Cand chiar nimic nu functioneaza, aplic varianta de avarie . Adica the ultimate solution, ultima frontiera: bocesc oleaca fara nici un motiv, ma simt de rahat si imi aplic un pansament de ciocolata. De regula, vreo 10 bomboane de ciocolata cu cirese si lichior ma vindeca de orice PMS, oricat de nasol ar fi.
Cand termin de molfait cele bomboane, ma rostogolesc satisfacuta spre canapea, ma uit la Mircea Badea si imi trece depresia. Pisicile ma privesc ingaduitoare, multumesc celor sfinte ca iubitul meu e prea ocupat ca sa vada ca sunt isterica si ma gandesc ca maine o sa ma plang miorlaita pe umarul intelegator al prietenelor care stiu foarte bine cum sta treaba cu PMSul .
Si-mi aduc aminte de Buggs Bunny cu probleme de erectie, la fel de bine dispus, probabil, ca mine, azi. Ha, Freud, mama, nu stiam pe unde umbli :))
6 comentarii:
Fantastic! Are you my conscience? Exact la fel, ma jur, in afara de aia cu amintiri din copilarie, dar in rest, parca vorbeai despre mine. Nu-i asa ca-i si mai haos cand se nimereste in weekend, si ai mai mult timp de miorlaiala? :))
Am linkuit la tine ca nu se putea, http://pensees-lutze.blogspot.com/2008/10/pentru-doamne-si-domnisoare.html :))
Sarumana, stimabila! Ma bucur ca am accesat conexiunile de constiinta feminina colectiva, zau...
Hohooo, we totally connect now!
iertare, eu sunt obsedata de grafia corecta si, oricat mi-ar placea textul, ma racaie i-urile lipsa la copii ceva de groaza...
@ runbaby Meaculpa, ora tarzie si naduful creator si-au spus cuvantul. Corectat si asumat scaparea gramaticoasa :)
feel you;;)
Trimiteți un comentariu