Revolutia mea

Imi aduc aminte de o zi de decembrie cu soare, cu o lumina calda si aer rece. Eram in curtea strabunicilor mei , la Traian. Din bucatarie mirosea a caltabos fiert si friptura de porc, de undeva din curte se simtea si afumatura. Sunca afumata la fum de lemne, lasata in horn.

Buna, de ce suntem la tara? Mos Gerila stie ca suntem aici? Daca nu-mi aduce cadou, eu am fost cuminte degeaba?
E revolutie, bunita. E mai bine sa fim aici. Stie Mosu' ca esti aici, n-ai grija. Hai sa o ajutam pe Mam'mare cu salata boeuf.
Da, da....tot eram indoita.
Auzi, da ce e aia revolutie?
Cum adica?
Ce se intampla la revolutie?
Esti prea mica...lasa asta, hai la bucatarie.



Aceeasi senzatie de nesiguranta o am si acum, la aproape 20 de ani de atunci. Ce e aia revolutie? Ce a insemnat revolutia aia pentru noi? Stiu ca tata a inceput sa faca martisoare in beci ca sa le dau invatatoarei si colegelor la scoala. Stiu ca am inceput scoala anul urmator si nu mai ziceam tovarasa invatatoare, ci doamna .

Mai stiu ca , dupa cativa ani, am stat si m-am uitat la cateva documentare despre revolutie si am plans. Am plans fara sa stiu de ce, am plans cand am aflat de frig si de cozi, de oamenii care au murit si pentru faptul ca au putut sa execute doi oameni in ziua de craciun si sa dea asta la televizor. Mai stiu ca am ramas cu acelasi sentiment ca nu inteleg ce e aia revolutie.

Chiar si azi, cand ascultam stirile despre cei doi generali, imi rasunau aceleasi cuvinte in cap...ce e aia revolutie?

Fotografia e luata de aici.