2 sept. 2008

Saga la Vama veche continua

Planuisem sa ma intorc la treaba , responsabila nevoie mare, sa ma duc sambata la sala si tot asa, ganduri nobile, de fapt. Toate bune, numai ca vineri noapte, de bine ce ma responsabilizasem, ma trezesc cu un dor de duca nemaipomenit. Termin mailuri, imi indes costumul de baie si salopeta nepaleza intr-unul din buzunarele gentii de laptop, iau si laptopul, nu uit chargerul de telefon dar uit periuta de dinti si pasta si plec. Treaba asta cu periuta de dinti uitata o fac mereu, din fiecare loc in care ajung imi cumpar cate o periuta .

In fine, ajung eu in Vama pe la 4.30 dimineata, ma tarasc obosita dar fericita spre camera pe care o rezervasem inainte sa plec din Bucuresti si ma cufund in linistea viselor.

M-am jucat in cer, la Balcic. Minunat, n-am mai ras atat de ani buni....de fapt, nici nu cred ca am reusit sa ma detasez atat de tare de lume si conventii ca sa pot sa ma amuz atat de tare din momentul in care am devenit constienta de mine...asta se intampla pe la vreo 11 ani, as a matter of fact .



















Contempland marea de un albastru-verzui perfect, curata si luminoasa...aproape ireala



















Dimineata ne rasfatam cu cafele in cesti micute, ca la bunica la tara. Gazdele erau foarte dragute, grijulii si deosebit de vorbarete, lucru nu tocmai usor inainte de cafeaua de dimineata...















Cerul de duminica a fost absolut perfect, valurile minunate si eu am decis ca am culoarea rasaritului. Asa m-am hotarat, culoarea mea este culoarea rasaritului, cu mult roz si auriu ;)















Fashionista ca intotdeauna, dau dovada de simt al umorului chiar si cand imi ingheata picioarele de la vant....e frumos la vama!




















Ca de obicei cand am o problema, incerc sa plec si sa ii dau cumva de cap. De data asta nu aveam probleme, ci doar cateva intrebari. Clare, legate de mine, dar totusi asteptam raspunsurile. Pe care, de indata ce le-am intins Universului, le-am primit. E incredibil, nu credeam ca e suficient doar sa intrebi si sa primesti un raspuns.

Si totusi, doar de atat e nevoie. Nimic mai mult, nimic mai complicat. Intreb si mi se raspunde. Cer si mi se ofera. Daruiesc si este primit. Iubesc si sunt iubita.

Mi-aduc acum aminte de un citat drag cuiva: " Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul se transforma pentru ca tu sa primesti ceea ce ai cerut"

Joie de vivre.....

3 comentarii:

Acatswithshoesworld spunea...

Frumos...esti norocoasa ca ai invatat sa fii fericita!Imi pare extrem de rau ca nu am putut ajunge astazi la sala asa cum am promis. Luni am venit in bucuresti cu toate bagajele sa ma cazez...au intervenit probleme, nu s-a putut si m-am intors ca fiica risipitoare acasa, in Pitesti. Acum astept sa am unde locui. Incerc sa nu iau campii, mi-au stricat toate planurile...:(

Cori spunea...

Imi pare rau ca trec prin asta....bucurestiul e un oras bizar, e o nebunie cu inchirierile si caminul.

Incearca sa ramai calma si solutiile vor aparea . Intotdeauna se gaseste cate o prietena cu care sa imparti un apartament, o camera in camon sau in vreun hotel pentru studenti.

Mai ai o luna pana la facultate, e timp :)

Acatswithshoesworld spunea...

Merci mult pentru vorbele frumoase. Sper sa se rezolve in maxim o saptamana. Apropo, azi am vazut pe Euforia emisiunea despre 'mirese'. You're being tough at the gym, girl! :)) E bine, e bine! Mi-a placut ce am vazut.