Asta pare sa fi fost laitmotivul weekendului la Paris. Am ajuns pe o ploaie ingrozitoare, L'etoile parea trista si urata, arcul prea mare si prea patrat si eu inghetam de frig in sandale, plecata din Bucuresti pregatita sa fie "putin mai rece".... Ne-am odihnit o ora dupa drum si am pornit, o data cu soarele, spre masa. Si plimbari pe strazile inghesuite, si cafele si cumparaturi...asa cum e frumos sa simti orasul.
Seara am ajuns la Lido incaltata in slapii mei senegalezi, cu mutritza de alice in tara minunilor . N-am inteles de ce noi nu stateam la coada , de ce ne conducea un nenea mare in costum spre masa care ne astepta cuminte in fata scenei. E drept ca si sticla de vin pe care tocmai o bausem la masa s-ar putea sa fi avut ceva de-a face cu treaba asta confuza, dar nu ma pronunt. In mod cert, sticla de sampanie a pus capac, astfel ca am ajuns la hotel intr-un hai nebun, cu rasete si veselie usor silly...frumos la Lido, spectaculos in multe momente...de la cai "de-adevaratelea" la fantani arteziene, patinoar si avion, la dansatoare senzationale si extrem de gratioase.
E de mers vara asta, e frumos si de stat, e frumos si de vizitat si de facut cumparaturi.
...finalement, le bonheur!
2 comentarii:
De la posturi ca asta ti se trag acuzatiile de fitze >:)
Care ar fi fost ceva mai argumentate daca includeai si ce rochitz splendid Getutza fesan ti-ai luat :)))))
Roata vietii se mai si intoarce. Si daca faci ceva in viata, are mult mai mult sens sa faci alaturi de cineva care conteaza. Altfel parca e degeaba, nu?
Of, la naiba! Am uitat de geanta cu L si V si "blugii dolce"....of, fata, ma ramolesc!
Je ne sais quoi-ul vietii face sens alaturi de omul potrivit, de prieteni si familie, intr-o situatie in care esti dispus sa investesti pentru a te simti bine. Pentru ca nimic nu vine de la sine
Trimiteți un comentariu