Acum cateva luni am descoperit Parisul. Trista si indoita, sperasem sa ajung in orasul luminilor cu altcineva. N-a fost sa fie, in ultima zi am schimbat rezervarile si m-am dus cu o buna prietena. Trista si indoita, ranita in suflet si in orgoliu, cu un vitor incert in fata si multe vise facute cioburi.
Am descoperit un oras al meu, intr-o singuratate bizara. La un moment dat, in fata unui Mojito, a sunat telefonul si pot spune ca viata mi-a trimis o sansa. Sansa pe care, cateva saptamani mai tarziu, am luat-o cu toata inima si increderea.
Acum vad altfel orasul viselor, de data asta fericita si implinita, descopar in alt mod orasul. Descopar luminile care ma fac sa visez frumos, descopar strazile pline de farmec ,ca viata poate fi si altfel, ca uneori e de ajuns sa stii ce intrebare sa pui ca sa primesti, ca in viata cateodata trebuie doar sa visezi si ca visele devin uneori reale.
Uneori fericirea e simpla si difuza, naturala si permanenta.
2 comentarii:
Bai, imi place cum scrii de numai pot... Imi amintesc primele posturi, de pe alt blog parca si vad cu ochiu' liber cat te-ai schimbat... Ma bucur de nu mai pot! :)
Saluta Parisul si din partea mea :)
Pup!
PS: Si da, fericirea pur si simplu... E! :)
Am salutat Parisul si florile de la geam, tigarile aruncate pe strada si frantuzoiaicele slabe si urate care totusi sunt fabuloase.
Da, fericirea e pur si simplu ;)
Trimiteți un comentariu