despartiri si relatii futute

De fiecare data cand am inceput o relatie, nu m-am gandit ca o sa se si termine. Adica nu am avut vreun soi de plan de retragere, chiar daca nu de fiecare data mi-am imaginat ca printul ma duce la altar. Si unele s-au terminat mai bine, unele mai prost. In timp, sentimentele si amintirile s-au estompat si am trecut relativ usor peste fiecare astfel de episod. Iar eu ma consider unul din cazurile norocoase.

Pentru ca in seara asta m-am intalnit cu niste amici. Si am ajuns cumva sa vorbim despre despartiri. Si in afara de faptul ca mi-am promis in sinea mea ca nu o sa mai calc pe nimeni pe bataturi pana la punctul la care ajunge sa vrea sa imi rupa gatul, le-am multumit in gand tuturor fostilor mei . Pentru ca am auzit povesti atat de fundamental defecte, incat mi-am dat seama ca oricat de rele au fost ale mele, au fost nimic.



Si m-am gandit ce incredere in viitor mai poti avea dupa ce omul in care aveai cea mai mare incredere iti calca visele in picioare. Ce faci cand realizezi ca nu il cunosteai pe omul de langa tine, ca ai descoperit brusc un personaj Jekyll/Hyde? Cum dracu' iti aduni viata facuta praf si incerci sa o iei de la capat? Cand ajungi in punctul in care "e prea mult" si cum te opresti cand ai ajuns in punctul in care nu vrei decat sa te razbuni?

Asa ca revin si imi dau seama ca am avut noroc. In cazul meu, puteau sa fie mult mai rele, puteau sa se termine mult mai prost si sa dureze mult mai mult tot balamucul despartirilor. Si eu, din fericire, inca pot avea incredere ca o sa fie bine.