Profetii despre trecut

Cand eram mica ma fascina titlul emisiunii lui Brucan. Nu pricepeam eu despre ce vorbesc ei acolo, nici nu ma prea interesa, dar titlul ma fascina. Cum adica profetii despre ceva din trecut? Ce naiba inseamna prostia asta? Cam asa ma gandeam eu atunci, la cei cativa anisori ai mei .

In timp, am crescut, am experimentat si am invatat lucruri. Am gresit si am platit, uneori am scapat si nepedepsita. Si am invatat sa cred ca trecutul te invata lucruri, ca si greselile au rolul de a modela caractere si ca pana la urma, orice lectie invatata si aplicata in viata e un castig. Asa ca m-am preocupat sa inteleg trecutul ca o legatura vie cu prezentul, prin prisma regulilor de viata. Cumva mi-a intrat in cap ca o data lectia invatata si aplicata in prezent, ce naiba mai conteaza cum ai ajuns sa dai cu capul de pragul de sus.



Asa cum invat acum ca, din pacate, oricare ar fi prezentul , lumea simte nevoia sa zgarme cu betisorul de aur in mormanul de rahat al trecutului. Si in loc sa te bucuri de clipa prezenta sfarsesti prin a te manji cu rahat pe maneci.

Am prietene blocate in povesti incheiate de ani buni, care inca le mai poarta pica nefericitilor care oricum nu stiu de ce au gresit. Am prieteni care si-au modelat viziunea asupra relatiilor de cuplu prin prisma unui rateu sentimental provocat de vreo cretina. Traim frici ale copilariei, dupa cum ne spune psihologia si fantazam intens dupa modelul filmelor americane.

Asa ca ajung sa ma intreb daca sunt eu dementa, superficiala sau pur si simplu cretina sa nu imi pun intrebari despre trecut, sa iau fiecare zi asa cum e si sa o traiesc pur si simplu.