Am plecat in graba din Bucuresti, cu bagajele facute prin telefon de catre Ada.
Traiesc magia daruirii, sunt fericita si multumita ca pot sa ofer unui om special cateva clipe frumoase....
Am ajuns la munte fara sa stiu cand a trecut timpul. Am gasit camera plina de trandafiri rosii, sampania in frapiera si pe barbatul la care visez langa mine...
Sunt impacata, fericita si recunoscatoare sortii pentru ce traiesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
e, de acum e clar ca, macar o vreme, nu vei cistiga la loto :)
Nici nu cred ca mai vreau...Sunt multumita cu ceea ce am acum :)
Intre sfarsitul unei relatii si inceputul alteia stiu ca trebuie sa existe un timp, perioada in care iti pui ordine in ganduri, iti vindeci ranile, etc., astfel ca noul iubit sa nu fie "pansamentul"... tu nu ai simtit nevoia unei astfel de perioade?
Trimiteți un comentariu