Lectia de dans

Ieri mi-am luat inima in dinti si am mers la ora la Bebelusha Oana, la dans. Mai incercasem in trecut, dar fara prea mari realizari. Asa ca am zis sa mai incerc o data. Oana a propus sa facem dans contemporan, ceea ce mi s-a parut senzational! Sunt convinsa ca am avut ceva din gratia unui hipopotam, dar m-am simtit atat de bine incat a meritat intru totul.....

Am descoperit si ca as vrea sa invat sa dansez. Eu nu am dansat pana acum. Nu pun la socoteala datul din fund in cluburi. Vorbesc de dans, de pasi. De comunicare si de exprimarea sinelui, pana la urma.

Toata viata mea am facut ce m-a taiat capul, am trecut prin acesti ani ca o furie dezlantuita, fara sa imi pese de nimic in afara de mine, de senzatiile mele, de ceea ce urmaream eu sa traiesc dintr-o situatie.
Si am mai invatat o lectie. Am invatat sa renunt, sa am rabdare cu mine si cu ceilalti. Renunt la jocuri si iluzii, pentru autenticitate. Prefer sa traiesc o singura clipa reala, decat o viata in minciuna.
Si ma bucur de viata mea asa cum e acum, fara sa imi fac iluzii, planuri si sperante, fara sa am asteptari si sa ii oblig pe " my significant others" sa traiasca proiectiile mele.