12 feb. 2008

Anul Jung si tigarile kent

O conversatie de 4 ore despre elvetian, teorii si dezvoltari. Totul in stransa legatura cu inca o omleta delicioasa, un capucino si un ceai.

M-am bucurat de soarele de azi si de vorba interesanta a prietenei mele, de barfa molcoma despre oameni cunoscuti sau nu si de ceaiul de mere si cassis.

Imi place barfa nevinovata, lipsita de rautate gratuita, amuzata si relaxata. Ma captiveaza povestile altora intocmai ca atunci cand aveam 4 ani si stateam cocotata pe scaunul din sufrageria bunica-mii si ascultam fascinata la 3-4 prietene care tocau tot ce misca despre alti prieteni. In fum de tigari kent si cafea cu biscuiti, eu sprijinita cu fruntea de spatarul prea inalt ca sa stau normal. Nu puteam sa stau in fund ca nu vedeam tot, asa ca ma ghemuiam pe genunchi, cu barbia rezemata de spatar pana cad ma durea. Bunica-mea imi dadea biscuite muiat in cafea si eu ma simteam importanta pentru ca puteam sta sa ascult.


O conversatie de 4 ore despre elvetian, teorii si dezvoltari. Totul in stransa legatura cu inca o omleta delicioasa, un capucino si un ceai.

Au trecut anii si cred ca eu tot 4 ani am cand vine vorba sa-mi fac filme despre niste oameni pe care de fapt nu ii cunosc. Cafea, vorba lunga si anul Jung care planeaza decisiv asupra mea, la initierea bunei mele prietene. 

Niciun comentariu: