Podul mi se parea foarte mic, cumva ma asteptam sa fie un pod urias, solid, care sa ma impresioneze.
Strazile pareau numai ale noastre, in cap imi fredona o melodie de plaja si urmam drumul din caramida.
O expozitie de arta, m-am cufundat in obiectele pe care le percepeam dincolo de ferestrele albe
Un perete dintr-o cafenea. In dreapta niste baieti jucau carti, se asculta reggae si doi rastafarieni vorbeau tare in spatele nostru
La o alta cafenea, am vazut motorasul roz. Niste nemti vorbeau tare in stanga, in timp ce doua italience urate incercau sa le atraga atentia.
Chelnerita era foarte slaba si inalta, blonda cu buze groase peste niste dinti cam lungi. Era draguta si zambitoare, ne-a spus ca Panache-ul nostru se cheama ceva care se pronunta hrenadine si sa cerem asa de acum inainte. Nu se asculta muzica la terasa si ea purta o bluza grena inchis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu