Dupa un weekend in care am lucrat, am decis impreuna cu Nora sa mergem la teatru. Si anume la unul foarte mic, la o piesa despre care nu stiam decat ca se joaca in franceza.

A fost o alegere exraordinara. Oana Pellea a facut minuni intr-o sala fara decoruri, m-a facut sa stau cu sufletul la gura urmarind o piesa din care intelegeam o bruma de franceza si care totusi a avut un sens si o vraja.
Seara a continuat cu o cina de senzatie, nu prin mancare sau locatie ci prin vorbe. Frumoase, atat de frumoase incat imi doresc sa fie reale.