La restaurant

Zilele trecute am avut o ora de consultanta pentru dieta si antrenament cu una din clientele noi ale salii. Domnisoara in cauza se plangea despre faptul ca nu poate sa tina dieta deoarece mananca mai tot timpul la restaurant. Si m-a privit extrem de uimita atunci cand i-am spus ca cel mai usor sa tii dieta este atunci cand iti gateste altcineva, cu conditia sa stii ce sa alegi. Si, bine inteles, sa ai taria sa nu ceri vreun desert enorm la sfarsitul unei mese de 4-5 feluri, stropita din belsug cu "nectar" si vin.

Asa ca i-am recomandat sa profite de bucatarii priceputi si sa manance carne de vita de buna calitate , pentru ca din pacate muschiul de vita la gratar e greu de facut acasa. Mai ales pentru cine prefera carnea in sange si doar cu o crusta mediu facuta. Pentru ca flacara de la aragaz nu are puterea necesara pentru a obtine acest mod de preparare, oricat de bun ar fi aragazul. Preferatul meu insa ramane tartarul de vita. Recunosc, oricand renunt la orice in favoarea unui tartar bun, cum este cel de la Ici et La, de exemplu.

Apoi ar mai fi preparatele cu peste mai deosebit, care nu se gasesc tot timpul in supermarket, cu fructe de mare sau nu, in functie de preferinte. Cand mananc in oras, prefer sa comand friptura de ton. Somon, pastrav & Co gasesc mereu la Metro sau Carrefour, dar cu tonul e mai complicat, asa ca prefer sa mananc la restaurant ce nu pot manca acasa.

Alt preparat pe care il comand adesea este grigliata mista di pesce, adica diverse tipuri de peste si fructe de mare facute la gratar, cu ulei de masline si zeama de lamaie. Usor si bun. Iar acasa recunosc- nu ma omor dupa peste si fructe de mare la gratar pentru ca de cele mai multe ori le tin prea mult si nu mai sunt la fel de savuroase si suculente. Deci acasa peste la cuptor ca acolo stiu exact cat trebuie sa stea si la ce temperatura, la carciuma pe gratar.

Si nu in ultimul rand la restaurant mai comand ciorba sau supa. Daca restul preparatelor tarditionale imi ies la un nivel rezonabil, la capitolul ciorba nu stau la fel de bine. Asa ca ii las pe altii mai priceputi sa se ocupe.

Si dupa toata aceasta poveste, domnisoara a inteles ca la restaurant mai comanzi si altceva in afara de paste, ca poti sa mananci gratar fara sa ceri cartofi drept garnitura si ca nu fiecare masa trebuie sa se incheie cu un desert. Uneori un espresso decaf la cina e mai potrivit decat o felie uriasa din tortul casei.

Miss Vaca

Aseara ma uitam la stiri cand prezentatoarea anunta cu emotie castigarea titlului de miss Vaca.

Acum am niste dileme existentiale:

1. De cand Simirad s-a dat cu PeDe-ul, a ajuns sa ridice vacile (si boii) in slavi. Deci politica se face cu vaci.

2. Daca vaca a iesit miss, de ce i-au pus medalia de gat proprietarului vacii, si anume lui Mitica?

3. Oara vaca stie ca e miss?

Apoi evident am aflat despre nush ce taur comunal care da un randament fantastic la inseminari.

Oameni buni...adica nenii astia care fac stirile. Chiar nu e altceva de prezentat ca stire? N-a mai facut nimeni nimic in tara asta de am ajuns sa vedem stiri cu vaci si boi?

Am mai zis o data ca nu ma mai uit la teve, zau daca nu o sa ajung acolo.

Femeile pe care le admir

Ma gandeam azi, in timp ce mi-am descoperit surprinsa figura intr-un colt de oglinda. Si am stiut ca am cearcane desi nu le vedeam, pentru ca m-am obisnuit atat de mult cu ele incat nu concep sa nu le am. Si am stiut ca am uitat sa ma dau iarasi cu crema, desi m-am spalat temeinic pe fata cu apa si sapun. Si am stiut ca as vrea sa fiu una din acele femei care detin un soft secret de organizare, care intotdeauna se dau cu crema, se dau cu fond de ten, se pudreaza, isi dau cu rimel si blush si mai stiu eu ce...

As vrea sa fiu una din acele femei care au parul intotdeauna aranjat si unghiile facute, as vrea uneori sa am vocea subtire si calda. Ah, si sa am degetele lungi si subtiri, cu unghii inguste si taiate scurt, date cu oja rosie. Am reusit in timp sa am unghiile de la picioare mici si drepte, dar ma tem ca oricat as incerca nu voi reusi sa am degete lungi si fine. Sau voce subtire si calda .

Am reusit in timp sa imi cumpar haine in culori pastel, sa aleg materiale vaporoase si sa imi cumpar farduri. Am si bijuterii, dar nu le port.

Imi fac constiincios parul de 3 ori pe saptamana, imi ingrijesc unghiile si tenul. Dar nu-mi iese toata schema. Am prietene care se trezesc cu 2 ore mai devreme ca sa isi faca par, machiaj, sa isi aleaga hainele si tot asa. Eu recunosc: sunt incapabila de asa ceva. Ma trezesc cu 30 de minute inainte de prima ora. In 15 minute plec din casa, din momentul in care deschid ochii. Imi pregatesc de seara cafeaua, din simplul motiv ca dimineata imi place sa beau cafeaua rece. Si neagra. Si sa fie cat mai amara.

Nu mananc dimineata niciodata. De mica sunt asa, probabil ca il mostenesc pe tata. Ma trezesc brusc, aproape militaresc. Suna ceasul o singura data. De cele mai multe ori deschid ochii exact inainte sa inceapa alarma. Pe cale de consecinta, decolez din casa in fuga. Plec in fiecare zi la sala, asa ca nu imi bat capul. Colanti, tricou, adidasi, sosete. Nimic complicat.

Si tot nu pot sa nu imi doresc sa ajung sa fiu una din acele femei aranjate, care nu stiu cum naiba reusesc sa se machieze dimineata, sa isi faca parul si unghiile, sa aiba o voce calda si sa poarte bijuterii mici si feminine.

Thai mood

...si nu ma refer la vreo carciuma cu numele asta, ci la inspiratia mea din weekendul asta, cand mi-am adus aminte de un restaurant mic , cu o chelnerita care nu vorbea o boaba de engleza dar avea cel mai bland zambet din lume. Si aromele din restaurantul mic si albastru mi-au ramas intiparite undeva in memorie.




Asa ca azi am decis sa profit de invitatia pe care am facut-o unor prieteni si sa prepar o cina cu arome thai. Pentru inspiratie, am cautat poze frumoase, ca sa imi fac o idee despre cum trebuie servite si "prezentate" .




Pasul numarul doi este sa merg si sa incerc sa gasesc toate condimentele si ingredientele.

Deocamdata atat, aventura continua. Daca totul merge bine, postez pozele cu preparatele mele putin mai tarziu.

Later edit: Poze cu preparatele nu am mai apucat sa fac...micutele termite au ras totul de indata ce am adus platourile pe masa. Dar vestea buna e ca toate ingredientele de care am avut nevoie pentru retete le-am gasit la MegaImage in Dorobanti. De la jasmin rice la pasta de lemongrass, raionul de produse thai e foarte bine aprovizionat. Si toate sosurile sunt facute cu uleiuri vegetale nehidrogentae, ceea ce e foarte bine.

Costul mesei: 370 ron cu tot cu vin si bauturi racoritoare(fresh de portocale si lime,cranberry juice) pentru 4 persoane. Am pregatit 2 aperitive, 2 feluri principale si un desert. Nu s-a mancat tot, a mai ramas o portie de pui satay pentru azi si vreo 2 de omleta cu pui si curry verde.

Sa mai si gatim acasa

In ultima vreme nu am mai avut timp sa gatesc asa cum imi place, dar m-am gandit sa imi regasesc inspiratia cu aceasta salata cu quinoa. La noi este destul de rar folosita, din pacate, pentru ca este foarte gustoasa si poate fi o alternativa la orez. Pentru un gust mai bun, inainte de a fierbe boabele de quinoa este bine sa fie lasate in apa rece timp de 30 de minute. O cana de quinoa se pune la fiert in 1.5-2 cani de apa rece, la foc mediu.

Asadar, iata reteta.....

1/2 zucchini taiat cuburi medii
1/2 vanata
1/2 dovlecel
1 lingura ulei de masline
sare si piper dupa gust
1 cescuta de quinoa
1 ardei rosu copt
1 cana de inimi de anghinare marinate (se gasesc conservate)
2 maini de baby spinach
2 felii de feta faramitata

pentru dressing:
1 lingura ulei de virgine
1 lingura otet balsamic
1/2 lingurita de oregano
2 maini de baby spinach
2 felii de feta faramitata



Zucchini-ul, dovlecelul si vanata se presara cu sare si piper, se adauga uleiul de masline si se aseaza in tava pe hartie de pergament. Se incalzeste cuptorul inainte 150 de grade si se pune tava pe gratarul din mijloc. Se tine aproximativ 30 de minute, timp in care se intoarce tava o data.

Quinoa se fierbe conform indicatiilor.

Pentru dressing amesteci toate ingredientele intr-un bol mic, amestecand intai otetul si sarea, apoi oregano si piperul si la urma uleiul de masline.

Cand legumele la cuptor sunt gata, se lasa putin sa se racoreasca. Se amesteca spanacul cu ardeii copti taiati cuburi, se adauga legumele si anghinarea, se ames

Pitzipoancele pe timp de criza

Azi m-am vazut cu o buna prietena. Proaspat intoarsa pe meleagurile noastre, mi-a comunicat ca ar vrea sa traiasca oriunde, dar oriunde, mai putin in romanica. Si imi povesteste si cum a ajuns la aceasta necesitate.

Imi zice ca un amic al ei, domn de altfel simpatic si vazut frecvent in locurile unde trebuie sa fii vazut in capitala noastra ii spune la un ceai ca "romancele nici nu mai sunt asa frumoase, sunt oarecum cheap si infometate si nici vreo alura inteligenta nu au". Acum, e drept ca prin locurile pe unde umbla domnul in cauza in timpul liber nu prea gasesti doamne distinse si amuzante, dar nah, acum asta e opinia in cauza.

Bun, si zic totusi de ce vrei sa te cari? Pai uite asa. Ca asta are dreptate . Daca imi zbor creierii la munca o luna si apoi imi fac o dambla sa imi iau un ceas pupaza blonda de la receptia salii la care merg ma intreaba cine mi l-a cumparat. Asta dupa ce ma intreaba daca nu cumva am buzele tatuate si la cine. Adica musai trebuie sa am buzele tatuate ca toate imbecilele care si-au bagat cerneala in bot, asta pentru ca am ceas. Nu mai vreau. Vreau sa am in jur oameni mistoci, simpatici, relaxati, care se distreaza, care danseaza, care muncesc si care, in mama ei de tara, nu ma intreaba daca am buzele tatuate.

Ma tavaleam deja de ras. Pentru ca doamna in cauza, in ciuda aparentei de pustoaica, impusca vreo 3o si de anisori , are propria ei afacere pornita din facultate si ajunsa acum mare, e o gagica mistoaca ea in sinea ei si mai si povestea cu un patos criminal.

La carciuma unde mancam de pranz, chiar la masa din spatele nostru, doua pisi. Doua hermesuri puse pe jos la piciorul mesei, doua randuri de ochelari fumurii, doua randuri de plete intinse cu placa si evident doua vertu-uri pe masa, intre sticle de evian si cafele cu zaharina. La care prietenuta mea simpatica coboara vocea si imi zice printre dinti: uite de ce vreau sa ma car. Pana acum erau blestematele de vuitoane. Acum pana si hermesul a ajuns papornita de pitzipoanca.

Astea doua au sarit in sus. Adica si-au imbatzosat si mai tare spinarile costelive, au motzoiat buzele si au strambat dezaprobator din nasucurile lor mici si bronzate. Noi ne-am continuat pranzul in aceeasi nota amuzata, spre disperarea celor doua don'shoare.

Intr-un fel o inteleg. Doar ca eu stau deoparte de toate pupezele astea. Din pacate sau din fericire, realizez ca traiesc intr-o lume care nu exista de fapt, ca e doar un colt frumos dintr-un tablou mai putin frumos.

Ca o concluzie la dezbaterea noastra, as zice ca pe timp de criza pitzipoancele trebuie sa se intretina, sa faca sport, sa manance mai putin, sa bea mai putin, sa se machieze mai putin, sa se imbrace mai mult si sa vorbeasca mai putin. Ah, si am mai aflat ca mama pitzipoancei este de fapt adevaratul pimp. Sa se aranjeze si fata ei in viata. Dar despre mame si pitzipoance in alt episod.

Luna plina

Azi ma gandeam ca n-am mai scris ...n-am mai avut timp, luna asta (inca nu s-a incheiat, dar en fin) a fost o nebunie continua.

Am inceput sa renovam sala, am terminat de renovat sala. Am muncit ca nebunii, ore in sir in care am stat sa planificam, sa ne gandim, sa gasim materialele....ce sa mai, o aventura! Mie imi place cum a iesit. Frumos, curat, spatios...nu o zic doar eu, mi-au zis si fetele de la sala. Asta asa, ca sa nu ma felicit singura. Recunosc insa ca n-as fi reusit singura. Probabil ca intr-o alta viata am facut ceva foarte bun sa merit sa primesc atata bunatate.











Apoi am plecat cateva zile in vacanta. Mare, soare, viata simpla si frumoasa. Am ajuns din nou la concluzia ca nu sunt "holiday person".



Adica sa fac poze, sa filmez, sa stiu ce obiective turistice trebuie vizitate...nah, not for me. Dar am gasit o laguna cu apa limpede si frumoasa, niste apusuri de vis si niste dimineti frumoase, somnoroase si linistite. Asa, de vara....

Acum a venit toamna. Adica nu asa, calendaristic. Parca mi s-a mutat o piesulica in creierul de blonda si m-am focusat pe munca. Gata cu vara, gata cu vacanta. Norocul meu ca imi place. Si iar incep de dimineata devreme, cand inca e frig afara. Ziua stau in biroul micut cu canapele si imi aduc din cand in cand aminte de o clipa frumoasa. Zambesc si revin la treaba. La oaza de liniste de acasa, la lucrurile simple si frumoase, la pasiune si bucurie. Franturi de fericire intr-o zi plina.


Tot e frumos asa....