azi nu-mi place vremea de afara. azi nu-mi place de mine, de oameni, de stirile de la TV, nu-mi place nimic. azi am gasit insa niste randuri care m-au miscat. genul de chestie trista care totusi ma face sa zambesc, care imi ramane gravata undeva in partea dreapta a creierului si imi suna in urechi ca o melodie ruseasca trista si frumoasa.
Dearest,
I feel certain, that I'm going mad again.
I think we can't go through another of these terrible times
and I shan't recover this time.
I begin to hear voices
and can't concentrate.
So I'm doing what seems the best thing to do.
You have given me the greatest possible happiness.
You have been in every way all that anyone could be.
I know that I'm spoiling your life
and without me you could work
and you will.
I know.
You see I can't even write this properly.
What I want to say is that I owe all the happiness of my life to you.
You have been entirely patient with me
and incredibly good.
Everything is gone for me,
but the certainty of your goodness.
I can't go on spoiling your life any longer.
I don't think two people could have been happier than we have been.
Virginia.
de aici
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
30 iul. 2009
4 iul. 2008
Un altfel de Paris

Acum cateva luni am descoperit Parisul. Trista si indoita, sperasem sa ajung in orasul luminilor cu altcineva. N-a fost sa fie, in ultima zi am schimbat rezervarile si m-am dus cu o buna prietena. Trista si indoita, ranita in suflet si in orgoliu, cu un vitor incert in fata si multe vise facute cioburi.
Am descoperit un oras al meu, intr-o singuratate bizara. La un moment dat, in fata unui Mojito, a sunat telefonul si pot spune ca viata mi-a trimis o sansa. Sansa pe care, cateva saptamani mai tarziu, am luat-o cu toata inima si increderea.
Acum vad altfel orasul viselor, de data asta fericita si implinita, descopar in alt mod orasul. Descopar luminile care ma fac sa visez frumos, descopar strazile pline de farmec ,ca viata poate fi si altfel, ca uneori e de ajuns sa stii ce intrebare sa pui ca sa primesti, ca in viata cateodata trebuie doar sa visezi si ca visele devin uneori reale.
Uneori fericirea e simpla si difuza, naturala si permanenta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
