Ze French Paradox

Acum ceva vreme as fi taiat mana celui care mi-ar fi putut spune ca exista viata si in afara unei diete stricte. Credeam ca daca , printr-o gluma proasta a hazardului, ma abat de la low-carb sau keto, ma transform intr-un monstru plin de celulita.

Noroc cu prietenii francezi si deja traditionala prietenie francezo-romana. Bref, mai acum ceva vreme am primit sugestia de a incerca foie gras. Nuuu , eu, cum? Niciodata, sa moara, sa dreaga si sa faca. Scoici? Bleah, dezgustator! Pana intr-o seara , la o masa unde nu s-au servit decat acest gen de preparate. Eu lesinata de foame dupa sala, am lasat deoparte fasoanele si am zis ca n-o sa mor . Pe scurt, foie gras-ul mi-a placut, stridiile nu. Am ramas fidela obiceiului frantuzesc de a manca, pentru ca mi se pare foarte gustoasa mancarea lor.



Inca nu am reusit sa imi explic cum naiba reusesc francezii - in special frantuzoaicele - sa fie atat de slabe si sa manance si paine, si croissant, si toate preparatele lor traditionale, care sunt orice, numai dietetice nu.

Bref, experienta mea frantuzeasca a insemnat ca intr-o saptamana am pus vreo 3 kile pe mine, mancand fara sa ma abtin de la nimic, dar ce am observat a fost ca nu am pus nici un fel de celulita. Ba mai mult, cand am revenit cu piciorusele pe taram romanesc, am scapat de cele kilograme intr-o saptamana, din momentul in care am revenit la dieta mea uzuala. Adica legume, lactate , oua, uneori carne. Adica tot ce am mancat si in Franta, mai putin deserturile si painea. Si vinul, si croissantele...

En vitesse

Ma gandeam azi ca anul trecut pe vremea asta citeam bloguri la cafeaua de dimineata, operatiune ce incepea pe la 10 si se incheia la 2. Frumos, de primavara, asa....

Numai ca acusica citesc pe diagonala in timp ce fata de la masaj se preocupa de picioarele mele, dau mailuri de la cate un semafor si beau cafeaua rece, facuta de seara, ca sa mai dorm 15 minute in plus. Nu ma plang, e alegerea mea, dar ma amuza diferenta ...

Ah, si am inventat un sistem de mancat salata in masina, fara sa ma murdaresc...

De luni, de la intai, de maine

Asa mi-am propus mereu sa scriu si nu am reusit. Sunt luni intregi de cand nu am mai avut de ce sa scriu , nu am mai avut timp si energie, nu am mai avut ce sa impart. Dar cred ca neuronul meu se activeaza de la soare si cum a venit caldura au inceput sa ma manance degetele, sa simt tastele de la calculator si sa scriu una-alta.

Asa ca iata-ma, back on track, zazen vorba uni prietene, cu tricoul cu conversi si privind la un peisaj prea frumos pentru a nu fi evocat.

Bisous!

in a mellow trip

Am obosit, asa ca fac ce stiu cel mai bine. Stau putin in umbra, ma adun, ma gandesc la ceva , ma regasesc sau macar incerc sa o fac.

Good bye, dear friend... fade away slowly, in a mellow trip....

Seara cu gagicile

Azi am facut seara de gagici. Onor Mirunela, care a gatit dumnezeieste si a si ales cel mai potrivit vin pentru treaba asta. Intre tarte cu ceapa sau legume cu camembert si 2-3 pahare de shiraz, am decretat urmatoarele:

- femeile proaste sunt in general mai proaste decat barbatii prosti
- e minunat sa traiesti langa un om de care te indragostesti over and over, mentinand aprinsa totusi flacara ratiunii
- tzoapele vor continua sa reziste, precum gandacii de bucatarie. Prostul gust din pacate va dainui odata cu nefericite exemplare
-maine mergem sa ne dam cu votul
- e foarte cool sa ne petrecem timp intre fete, asa cum e foarte cool sa petrecem timp cu barbatii de langa noi. Nu inseamna nici sa stam bot in bot toata ziua, nici sa ne vedem din joi in Paste cu titlu de socializare in cuplu
- rolul barbatului in cuplu e sa asigure macar jumatate din venituri, asa cum treaba noastra e sa asiguram macar jumatate din liniste si bucurie, conserve de toamna si mancare. Tot ei tre sa se asigure ca lucrurile functioneaza normal in casa , aici referindu-ne la calculator, conexiunea la internet si cuptorul cu microunde.
- am stabilit datele confectionarii casutzelor de turta dulce si ne-am delectat cu un tiramisu home-made.

Acestea fiind zise, am multumit cerului ca prietenele mele sunt intregi la cap si vesele, ca sunt impacate cu realitatea si ca uneori reusesc sa fie fericite.

Ceea ce le doresc tuturor, cu aceasta ocazie.

"Eu cu cine naiba votez"?

Acest mesaj este dedicat celui sau celei care a ajuns pe blogul meu intrebandu-se "eu cu cine naiba votez?". Dear, si eu am aceeasi problema. Am cautat pe google sa aflu informatii despre catindatii de la mine din colegiu. Cu 2 exceptii, nici unul nu are site care sa mearga. La capitolul Ioan Talpes, la informatii generale, e lasat spatiu gol.

Nici eu nu sunt convinsa ca am cu cine vota. Pana anul asta am refuzat sistematic sa merg la vot, sustinand sus si tare ca nu are nici un sens. Ba mai mult, era un soi de mandrie de clan ca nici ai mei nu merg la vot, mai ales ca " toti politicienii sunt niste curve", imi cer scuze curvelor pe care de altfel le simpatizez.

Anul asta, la locale, in timp ce stateam frumos tolanita pe chaiselong pe malul marii, pisi baga viteza si zice: hai repede, ca sa ajung la vot. WTF?? Care e faza?? In fine, atunci n-am inteles de ce se grabea asa de tare sa voteze. Intre timp, am mai stat si am mai citit, m-am mai gandit, am mai intrebat in stanga si in dreapta pe la oameni mai destepti ca mine care e faza cu votul si de ce sa merg, totusi sa votez.

O discutie interesanta gasiti unde altundeva decat pe blog la Bucurenci, una pe forumul getfit si eu zic sa mergem sa votam.

Nu ai cu cine? No problem, mergi si anuleaza buletinul de vot. Dar mergi. Pentru ca altfel se cheama lene si delasare. Si atunci n-o sa ai dreptul sa protestezi cand minunatii parlamentari vor vota cine stie ce balarie. Pentru ca nu ai fost la vot.

Mergi si voteaza, la fel o sa fac si eu.

Nu merg cu metroul, dar as putea incepe sa o fac

Azi am inteles ca as putea incepe sa merg cu metroul. Recunosc, sunt o persoana comoda si am senzatia ca masina imi ofera tot confortul. Dar am simtit ca metroul poate fi, uneori, o solutie mai buna.

Azi, Alstom Transport Romania a prezentat varianta modernizata a vagoanelor vechi de metrou. In afara faptului ca am apreciat designul refacut al cabinei conductorului, mi s-a parut foarte draguta si varianta propusa pentru interiorul vagoanelor: gri, alb si oranj, cu o lumina placuta, spatiul impartit oarecum ergonomic. Dar mai ales designul ales pentru frontul cabinei - farurile sunt de la trenul de mare viteza TGV, un alt proiect de succes al companiei Alstom Transport.



Spun oarecum pentru ca aglomeratia din metrou este deja cunoscuta, dar au venit cu ideea de a pune bare de sustinere cu 3 maini curente (am aflat de curand ca asa se numesc LOL) pentru a nu face skanderberg ori de cate ori vrei sa te tii de bara.



Am vazut si cum arata cabina de conducere, m-am distrat ca in esenta un metrou se conduce cu cateva joystickuri.


Buun, si de ce spun ca uneori e mai bine cu metroul? Pentru ca mai nou poti merge cu metroul de la o autostrada la alta (bine, nu chiar direct) ceea ce te scuteste de 1.5 ore minunate petrecute in trafic. Plus ca azi am aflat ca eu cu masina am facut de la Obor la Industriilor aproape 45 de minute, in timp ce o prietena din presa a facut 15 minute pe aceeasi distanta, dar cu metroul.

Bref, am inceput sa inteleg ca nu m-a facut mama in masina si sa ma obisnuiesc cu ideea ca metroul poate fi extrem de util, mai ales cand arata frumos.

foto: Mircea Maieru, www.expus.ro