Cu BMWul la plimbare

Azi am fost la un test drive BMW , la invitatia MotorAG din Pitesti. A fost cu atat mai interesant cu cat ultima data cand am condus un beemer aveam vreo 18 anisori si carnet de cateva zile, asa ca nu am inteles mare lucru din masina.



Acum am avut ocazia sa testez mai multe masini. E drept ca spiritul meu tehnic a clipit rapid si s-a stins cand a venit vorba despre motor, cuplu, cai putere si pachete electronice, dar tot a fost interesant sa aflu de noul sistem Xdrive care zice ca face ceva la roti ce nu mai face nici o alta masina. Mi-a placut butonasul care mentine viteza constanta la 6 km pe ora in panta, fie ca urci sau cobori un deal. Ma gandesc ca e foarte util cand incerci sa urci iarna pana la Poiana sau la Taverna Sarbului in Sinaia. Mi-a placut la nebunie si bruma de traseu offroad pe care ne-am jucat, mai ales explicatiile instructorului Fritz dar si curajul fetelor care au reusit sa duca la bun sfarsit traseul. Eu nici nu am incercat sa conduc pe offroad, pentru ca pur si simplu nu ma pasioneaza subiectul. Imi place orasul, imi plac masinile sport si nu cred ca voi schimba prea curand gama de preferinte. Dar daca vreodata o sa am nevoie, sunt absolut convinsa ca imi vor folosi cele aflate astazi. Pana atunci, m-am distrat in postura de pasager, intr-un X5 si un X3. Din cele ce ziceau barbatii, inteleg ca X3 s-a comportat mai bine in offroad decat cealalta masina. Asa sa fie!


A doua parte a testului a fost onroad, de la Cornu la barajul Paltinu. Aici am avut ocazia sa conduc un serie 5 diesel si un X3 cu cea mai buna varianta de motorizare. Limuzina mi s-a parut masina ideala pentru varsta a treia, caci merge atat de lin si plictisitor ca nu se poate intampla nimic neprevazut. In schimb, X3-ul a fost alta poveste. Compacta si rapida, se tine excelent pe curbe si e o placere sa o conduci in viteza. Desi nu mi-am dorit niciodata o masina mare, cred ca e o masina potrivita pentru femei in timpul iernii. Am fost pasager si in noul X6. No comment, eu nu inteleg masina aia. Inteleg ca are oarece calitati tehnice si ca in varianta mai puternica de motor, condusa in treapta sport, stie sa faca una-alta, dar creierul meu de femeie se blocheaza cand vine vorba de aspectul exterior. Asa ca raman la X3 si mai ales la mini...

Per total, o zi foarte frumoasa , cu vreme minunata si peisaje superbe. Cu tot cu masini si ore de condus, a fost fun.

Diminetile de toamna

Imi plac poate mai mult decat oricare altele. De la ferestre vad teii ingalbeniti, pisicile pe pervaz, imi place mirosul de pamant ud si sa scot picioarele de sub plapuma, sa mi se raceasca degetele putin.

Imi place busuiocul. Asa ca ieri am cumparat un ghiveci enorm de busuioc, unul de hasmatuchi, unul de menta si inca unul cu cimbru. Spre deliciul pisicilor, care abia asteapta sa nu fiu atenta si sa rontaie cateva frunze. Asa ca am trecut la bucuriile mediteraneene. Dimineata mananc rosii cu busuioc si ou in tigaie, beau cafea neagra si ma trezesc cu o voce calda" ...ce faci, pisica somnoroasa?" "biiine fac"

Imi fac dus, imi citesc mailurile, in casa miroase a ulei de ylang-ylang . Ma joc cu pisicile, vorbesc cu mama si prietenele , mai scriu un articol si tot asa. Ieri am avut cateva ore libere si am refacut proviziile de uleiuri, salate, condimente si otet. Pentru daca exista ceva ce imi place cu adevarat sa fac e sa gatesc pentru iubitul meu si prieteni. M-am bucurat ca am gasit ulei de nuci, ulei de alune de padure, ulei de masline cu lamaie si otet de stafide . Am mai gasit gulii, care imi plac la nebunie date pe razatoare cu zeama de lamaie si un praf de sare.

As vrea sa merg la mine la Sinaia, sa vad muntii ingalbeniti si cerul albastru, sa ma plimb cu masina pe munte si sa nu fac nimic in rest. Sa nu vizitez nimic, sa stau pur si simplu ... Ah, dar sa mananc mere coapte cu stafide la Millenium in Brasov, shomloi la Hirscher si vanat la Coliba Haiducilor. Sa ma balacesc in piscina de la Orizont si sa beau un pahar de whiskey cu 2 cuburi de gheata, asortat cu o tigara de foi, in fata unui semineu.

Haha , ce mofturi de printzesina rasfatzata....

What's up, doc?

Am cateodata o dilema existentiala: de ce femeile trebuie sa aiba PMS. Adica minunatul sindrom pre, in timpul, post menstrual. In mod particular, ma intreb de ce tre sa am EU minunea de PMS. Si nu o data pe an, ci in fiecare luna, mai ceva ca ratele la banca...

De rate scap relativ repede,le platesc, strang din dinti si trec. La fel procedez cu restul de lucruri neplacute din viata mea. Ma enerveaza ceva sau cineva...no problem. Ma gandesc la o solutie si respectiva situatie/persoana dispare din peisaj. Toate bune. Dar de mai bine de 10 ani , in fiecare luna, ma chinuie timp de cateva zile minunata depresie & pofta de junk food . Ceea ce n-ar fi o tragedie daca as crede in minunea maternitatii customizate pentru mine. Dar mie imi plac doar copii altora si ma sperie subiectul copiii mei.

De obicei, incep sa ma simt dubios cu cateva zile inainte sa apara. Devin brusc miorlaita si am nevoie de tandrete si afectiune. Apoi ma pocneste un soi de ...asa, ca atunci cand ti se face pofta de puddingul de vanilie din copilarie. Un soi de nostalgie amestecata cu pofta. Dupa care, in mod evident, imi vine chef de sex. Dar nu din ala, oricum. Nu, nene, cu artificii, semineu si blana de urs polar daca nu macar de zebra. Cu tandreturi si pasiune nestavilita, cu rupt haine si chestii. Cum ii povesteam varului meu Radu in copilaria noastra...." cum se pupa aia in filme ", asa, ca Rhett Butler in "Gone with the wind". Slava cerului, iubitul meu nu e Clark Gable si nici eu nu seman prea bine cu Vivien Leigh.

Cand ma linistesc si cu asta, imi aduc subit aminte de gustul copilariei, cand eram la Buna la tara, undeva in Oltenia, si mancam paine in test calda cu struguri negri altoiti. Pfff....imi vine sa ma tavalesc pe jos de pofta , o sun pe Buna, o sun pe Mamaie, o sun si pe Mama si pe Tata. Devin nostalgica, ma uit cu drag la frunzele care cad si la castanele cazute pe jos .

Apoi iar ma apuca o mini-pandalie. O criza de isterie mica, relativ usor de controlat. Unde naiba e acetona? Mi-a sarit oja de pe o unghie, la naiba!

Mama saraca ma suna sa ma intrebe ce fac. " Esti bine, mama?" "Da , da, lasa-ma acum ca tre sa fac omleta ca vine la breakfast si eu nici cafeaua n-am facut-o" "Bine, mamica, te pupa mama".

Cand chiar nimic nu functioneaza, aplic varianta de avarie . Adica the ultimate solution, ultima frontiera: bocesc oleaca fara nici un motiv, ma simt de rahat si imi aplic un pansament de ciocolata. De regula, vreo 10 bomboane de ciocolata cu cirese si lichior ma vindeca de orice PMS, oricat de nasol ar fi.

Cand termin de molfait cele bomboane, ma rostogolesc satisfacuta spre canapea, ma uit la Mircea Badea si imi trece depresia. Pisicile ma privesc ingaduitoare, multumesc celor sfinte ca iubitul meu e prea ocupat ca sa vada ca sunt isterica si ma gandesc ca maine o sa ma plang miorlaita pe umarul intelegator al prietenelor care stiu foarte bine cum sta treaba cu PMSul .



Si-mi aduc aminte de Buggs Bunny cu probleme de erectie, la fel de bine dispus, probabil, ca mine, azi. Ha, Freud, mama, nu stiam pe unde umbli :))

Plain simple life

Cred ca m-am obisnuit sa simt ca traiesc in permanenta o stare de fericire, cu un sentiment ca fac cele mai extraordinare lucruri, cunosc cei mai misto oameni si tot asa.

Motiv ca, de o saptamana, sa descopar ca toata trairea asta extraordinara se banalizeaza in fata problemelor lui, problemelor mele, problemelor economiei mondiale si ale incalzirii globale. Chestie care ma descumpaneste putin. Adica cum, nu fac eu nimic extraordinar? Nu .

Ma trezesc dimineata foarte devreme, plec la antrenament, iau micul dejun in oras, vorbesc la telefon, alte antrenamente, intalniri, iar telefon, pranzul tarziu, somnul obligatoriu de dupa amiaza, trezit, cafea de dupa amiaza, ore la sala, uneori cina in oras. Asa e fiecare zi.

Am in portbagaj 2 paltoane pe care uit mereu sa le las acasa , o geanta mare de antrenament cu doua seturi de echipament, baxul de apa plata, cana de cafea in bord. Pe umeras, intinse frumos pe bancheta, stau rochia si sacoul pentru seara, in caz ca reusesc sa ma intersectez cu el spre seara . Separat, dresurile de matase si lenjeria asortata. Trusa de machiaj sta si ea cuminte intr-o gentuta. Tot in spate. Eu in trening, nemachiata si cu un tricou lejer. Ascult melodiile de dragoste pe care el mi le-a facut cadou mai pe la inceputuri. Ah, sa nu uit pantofii. Alt saculet moale, in care asez pantofii cu toc. In picioare, tenisi comozi.

Si asta fac mereu. De la o zi la alta, am constatat azi ca am uitat ca e sambata. Ieri seara am fost prea obosita sa ies in oras. Ce nebunie, acum vreo trei ani incepeam de joi seara cu distractia. Terminam duminica seara. Azi m-am trezit intreband o prietena cu ce sa ma imbrac la club. M-am bosorogit complet, ce sa mai. Si totusi, nu e rau. In 80% din timp, imi place viata mea. As vrea sa se mai intample cateva lucruri, dar cred ca trebuie doar sa am rabdare. Si asta n-a fost niciodata punctul meu forte, din pacate :)

The Ex's girl

Azi am ras cu lacrimi citind blogul actualei fostului. Si am descoperit ca mi-e simpatica fata asta al carei blog il citeam regulat , uneori cu reala placere, pana sa devina actuala fostului.

Chestiune de orgoliu, altminteri nu as avea nimic cu biata fata. Si in timp ce radeam copios mi-am adus aminte de zilele in care as fi strans-o de gat cu o reala placere, laolalta cu omul care ma ranise. Asa cum mai reflectam eu mai demult (a la Carrie Bradshaw) chiar nu facusem nimic sa cauzez povestea asta? Ei, ba bine ca nu. Subliniez, ba bine ca nu. Intotdeauna povestea cu vina e impartita in doua. As zice, citandu-l pe Jacques Salome, ca e impartita fix jumatate-jumatate.



Si iata cum , citindu-mi istoricul de la Safari, constat ca o citesc pe miss zilnic. Cat de mare sa fie ironia Universului? A inceput ca o dorinta bolnava sa ii scrutez fericirea alaturi de cel care pe mine ma facuse cea mai nefericita femeie din lume. Si am constatat ca alaturi de ea devenise un barbat perfect agreabil, lucru pe care eu nu reusisem sa il scot la iveala. Si atunci e vina lui, sau esecul meu ca femeie? Daca pe ea o facea fericita si pe mine nu, intr-un interval de timp in care numai o lobotomie putea sa il schimbe atat de dramatic, nu care cumva buba era a mea?

Am descoperit si ca miss are toate defectele din lume: e frumoasa, e creativa, stie sa isi schimbe singura headerul de la blog, e feminina infinit mai mult decat voi indrazni eu sa sper vreodata, e cu vreo 10 cm mai inalta ca mine si cu 10 kile mai slaba...ce sa mai, crime de neiertat! Ah, si mai e si blonda! Auzi obraznicia naibii, femeia e si frumoasa si interesanta, to say the least.

Si iar cad pe ganduri...nu cumva eu reuseam sa transform acel barbat in animalul nesuferit care devenise? Nu cumva eu creasem prapastia dintre noi? Normal ca ne departaseram, doar o relatie nu e de-a gata (asta am aflat-o mai tarziu), o relatie se intretine, se creste, se potenteaza. Dar asta e alta poveste.

LOLCATS

Poze funny cu pisici. M-am distrat aseara copios!



http://icanhascheezburger.com/

Deasupra norilor

Auzeam in somn motoarele, zgomotul de fond si aerul conditionat care imi infunda nasul. Dorm iepureste, cu capul rezemat pe umarul lui. Sunt obosita, mi-e cald la picioare si frig la maini, blugii imi sunt incomozi, mi-e sete. Deschid ochii si vad printre genele carpite de somn un soi de curcubeu . Imi dau seama ca vad apusul de soare, intre doua straturi de nori. Ma linistesc brusc, uit de sete, de somn , de avionul prea aglomerat.

Citesc "Calea fericirii". Ma asteapta cuminte pe noptiera si incerc sa imi aduc aminte cine naiba a scris-o. Pe drum vad in fuga magazinul DAO care vinde taietei. Un Budha simpatic ma priveste din fereastra unui apartament, iar cateva strazi mai incolo vad 5 Buddha aliniati in vitrina unui magazin. In timp ce imi beau cele 2 espresso duble de dimineata il zaresc pe furis, la intrarea in restaurant. Incerc sa imi aduc aminte simbolul care mi-a placut. Oare cum arata? De ce imi place atat de mult triunghiul echilateral si cifrele impare...1.3.5.7.9.11.13 imi danseaza prin fata ochilor. Colturoase, solide, corecte.

Ah, asta nu raspunde la telefon, ce naiba fac cu treaba aia? Panica? O fractiune de secunda, da. Apoi liniste. O sa raspunda. O sa raspunda toti, o sa am si de unde alege. Zen. Suna telefonul, in timp ce fac ordine . Gata, s-a rezolvat. Zen.

In dressing nu mai aveam loc sa arunc un ac, nu mai gaseam nici macar o pereche de sosete, nu mai aveam loc pe umerase, pe crosstrainer imi uscam halatul de baie si puneam in fiecare dimineata tricoul lui, in care dorm. Gata, pisi! Revolutie! Ah, nu asa. Cu LITERE MARI.

Scot pantofii de toamna, cizmele, bag sandalele. Imi aduc aminte cu regret de zilele cu soare de la Paris si de culorile din Vama. Gata, a venit iarna. Am dat drumul chiar si la centrala, ca sa pot naibii sa stau desculta si in tricou. Rochiile de matase le duc la curatat. Dansam la o nunta, prima data cand dansam vreodata si imi venea sa plang de fericire ca sunt cu el. Hehe, uite si primul meu echipament pentru sala. Cat m-am bucurat! Gym Time. Acolo sunt, stiu . Da da, e ce trebuie. Ma suna Ancutza sa-mi zica ce a fost pe la sala. Talk about telepathy, heh? Ah, si toate prostiile de pe masuta de machiaj! Ce naiba cauta cartile de pilates sub pudra autobronzanta?? Si toate cremele astea care stau insirate. Vai vai, ce e in capul meu. Gata. Stau cuminti atarnate in buzunare mici de panza galbena, cu buline portocalii. Adidasii sunt in cutii, pantofii aliniati , gentile sus, echipamentele la echipamente, rochiile la rochii, camasile pe umeras, totul e la locul lui. Imi sortez si cei 2 metri de haine care trebuie spalate, reusesc sa desfac chiar si bagajul din august de cand am fost la sinaia... ce carlige ma prindeau din spate si eu nu stiam. Gata si cu asta.

Imi aduc aminte de marmura din jurul baii si de oglinzi. Ma cutremur, ma inrosesc un pic si rad singura: " Asa madam, ca doar ai crescut la pensionul de domnisoare..." redescopar totul, parca de la inceput.

Noapte buna, ma apuc de treaba. Si eu la fel.