In fiecare an traiesc aceeasi stare- vreau sa ninga mult, cu conditia sa nu ninga in Bucuresti. Imi place iarna cata vreme o vad din spatele unei ferestre intredeschise, dintr-o camera bine incalzita. Imi place sa stau in picioarele goale si in pantaloni scurti in casa, cu o cana mare de ciocolata calda in mana si sa ma uit cum ninge. Sau cu un pahar de sampanie in fata semineului, dupa caz. Cata vreme afara ninge si eu stau la caldura, nu am nici un fel de problema.
Iar azi, pe minunata ploaie, mi-am facut somnul obisnuit de dupa-amiaza si am visat o iarna la Paris. Nu stiu d unde am ramas cu ideea asta fixa sa merg iarna la Paris. Sau sa merg iarna oriunde altundeva decat intr-un loc cald si frumos, cert e ca imi ramane clar gustul de macarons si mirosul de scortisoara, lumanarile rosiatice si toata zapaceala specifica sarbatorilor de iarna.
Ce o sa fac oare de Craciunul asta? Anul trecut am strans rahat, caci mi-a refulat canalizarea. Prietena Miruna e optimista: Nu poate sa fie mai rau de atat, nu? Ha ha , spiritul practic tipic femeiesc ma copleseste . Mai ales cand afara e urat si ploua, cand eu trebuie sa merg la munca inainte de ora 7 dimineata si semineul lipseste complet din peisaj.
Ho ho ho, let the holidays come!
