Ziua in culorile cele vechi

Azi m-am vazut cu o veche si buna prietena. A trecut aproape un an de la ultima noastra intalnire. Tot intr-o zi de vara, in care o terasa din herastrau a devenit un loc special, cu o muzica in surdina, care se departa din ce in ce mai mult. De data asta m-a asteptat cu un "minimal feelingos" si o dupa amiaza linistita....de vara, light. Chiar foarte light :)

Ne-am amintit de zilele pline de lumina speciala din livezi de meri, o ploaie in A'dam si totul parea sa vina mai aproape....toate amintirile, de-a valma in capul meu. Ani intregi de care nu mai stiu mare lucru, oameni care au disparut din memoria mea, nume ramase fara chip.

Apoi am ajuns acasa si m-am apucat de citit. De recitit o carte draga mie, care acum un an m-a vindecat de o durere ingrozitoare : " Dragoste si sexualitate", Andre Moreau, editura Trei. Eu nu pot sa citesc doar o carte, ma plictisesc, pierd ideea si mintea mea fuge departe, intr-o lume frumos colorata. Atunci trec la a doua, eventual cateva ore mai tarziu revin la prima si tot asa. Mai fac o chestie destul de razna: cand ma apuc de citit nu mai fac nimic altceva: trimit pisicile in exil, las vasele nespalate si stau in varful patului. Sunt morocanoasa la telefon si mama ma suna grijulie: " scuza-ma , mama , ca te-am deranjat de la citit" . As vrea sa ii spun ca nu ma deranjeaza cu adevarat niciodata, ca citesc dar as putea sa fiu civilizata la telefon. Iarta-ma, draga mea , ca sunt un arici ghimpos .

Tot azi m-am rasfatat...cafele turcesti, pain aux amandes, crema de vanilie cu peltea de coacaze, home made. Apa rece si ganduri frumoase, pe stilul zen.