am avut norocul sa intalnesc, uneori, oameni frumosi. Oameni autentici, carora mi-as fi dorit sa le seman, sa le fiu prietena ...Oameni care pot sta drepti tot timpul, constienti de valoarea lor. Oameni care nu isi zambesc doar cand ii vizitezi, oameni care emana caldura .
Cunosc si oameni care traiesc intre oglinzi, care fac o drama daca ii blameaza o singura persoana, care traiesc pentru impresia in ochii celorlalti. Nu, multumesc.
N-am mers toata viata pe drumuri drepte, n-am gasit intotdeauna solutiile potrivite si nici nu m-a preocupat foarte tare subiectul numit etica. Dar a fost un moment in viata mea in care am incetat sa traiesc pentru altii. Am incetat sa ma blamez pentru faptul ca nu corespund imaginii lor despre mine. Si am inceput sa traiesc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Cori, ai un blog interesant, felicitari pentru felul in care gandesti, cu postul asta chiar mi ai citit gandurile. Oamenii de genul acesta de fapt nu traiesc, pentru ca nu stiu cum,reperele lor sunt gresite... si sunt nocivi si pentru ceilalti...pentru ca este imposibil sa i multumesti. De obicei sunt oameni complexati si frustrati care nu stiu sa se relaxeze si sa fie fericiti.
si eu te felicit pentru blog. de altfel ti-am spus si personal ca admir felul in care reusesti sa te expui. Ultimul post e cam teatral pentru gustul meu. Mi-au placut foto cu sushi.
Ce-ar fi viata fara putina drama?... hahaha
chiar asa
Articolul tau pur si simplu m-a pus pe ganduri o saptamana...m-am regasit complet.
Pornind de la el (sper sa nu te superi, l-am scris pe al meu
http://atunci.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu