Ieri seara am mers la una dintre carciumile nou deschise din oraselul nostru, La cantine de Nicolai. Eu sunt genul care ma uit de doua ori inainte sa imi cumpar vreo haina, dar pentru o mancare buna sunt dispusa oricand sa sacrific economiile de viata ale bunica-mii. Ma rog, auzisem despre carciuma de mai sus cum ca asa si pe dincolo si, cum sunt curiasa din fire si mare amatoare de mancare frantzuzita, am profitat de prima ocazie si am invitat niste prieteni la masa.
Am ajuns acolo si, cu temele bine facute, am stiut exact ce vreau sa incerc. Am eu o teorie a mea, cum ca daca intr-un loc tartarul e bun, bucatarul stie ce face. Desi am mancat de cateva ori preparatele lui Alain Ducasse, nu i-am recunoscut amprenta in nici unul din preparatele de aici. Desi am inteles ca el a alcatuit meniul, se pare ca a uitat sa ii si instruiasca bine pe cei care gatesc preparatele. Din pacate, tartarul a fost o dezamagire- sosurile pareau a fi "de-a gata" si savoarea discreta a ingredientelor n-am regasit-o nici la carne, nici la salata verde la punga, servita banal . Am zis ca poate mi se pare si ma asteptam ca macar oul cu trufe sa fie in vreun fel mai spectaculos.
In urma cu ceva vreme, Ducasse mi-a oferit mie si tuturor celor prezenti la o seara gastronomica o frumoasa nebunie sub forma unei supe de trufe si ma asteptam sa regasesc macar o parte din delicatetea aromelor. In schimb, ouale erau intrucatva nefierte corespunzator si aroma celor cateva felii de trufe negre era pierduta in maldarul de ciuperci de padure trase la tigaie care acompaniau preparatul cu pricina.
Ma asteptam la mult mai mult de la un restaurant care se bucura de atata PR, insa nu cred ca am sa mai repet experienta. Alt lucru care mi s-a parut nefericit a fost faptul ca se fuma foarte mult si ventilatia era destul de slaba. Nu ma deranjeaza in mod ormal fumul, dar de data asta am plecat de acolo duhnind a trabuc.
All in all, nota mica .
