Ieri am vazut filmul "Numere fatale", traducerea pe care au reusit ai nostri sa o gaseasca pentru titlul original, "Knowing" . Cand am citit sinopsisul, abia asteptam sa ajung in sala de cinema. Am lasat naibii si apa pentru care de obicei stateam la coada, intre hidrocefalii care se inghesuiau la coada pentru floricele si cola. M-a amuzat ca pentru vreo 20 de minute, in sala se auzea uniform crantanitul floricelelor si sorbecaiala uniforma de cola la kil. Trec peste acest aspect si revin la film.
Inceputul a fost fain, cateva idei clasice despre determinism, cateva spoieli superficiale despre matematica si filosofie, un tata distrus de moartea sotiei si un actor-copil care mi-a placut mult.
Din pacate, cred ca scenaristul si-a pierdut inspiratia spre final, pentru ca sfarsitul filmului a fost lalait si penibil. Nu o sa descriu actiunea filmului, pe scurt zice ca ne curatam cu totii, cu exceptia unora mai smecheri, care sunt cei alesi, si pe care niste extraterestri cu costume cu leduri ii transporta pe alta planeta, identica cu Pamantul. Ce sa faca si ei, saracii.
Dar, cu toate astea, prima parte e a filmului e misto si m-a cam tinut cu sufletul la gura, de ce sa nu recunosc. Pentru zilele de weekend cand nu ai chef de nimic altceva, merge.
