27 mai 2009

Din ciclul "mama prostilor e permanent gravida"

Eu nu am probleme cu traficul. Circul putin, pe o arie restransa si de cele mai multe ori nici nu simt aglomeratia din oras. Dar uneori se intampla sa se adune si la mine o suita de evenimente de trafic. Asa ca deschid si eu seria " la naiba cu traficul asta " si concluzionez:

1. invariabil, pe o straduta ingusta sunt doua masini care vor sa treaca in acelasi timp. De fiecare data se duce o lupta surda a orgoliilor: care merge mai incet, care se da la o parte sau, cel mai rau, care isi pliaza oglinda. Drama curata

2. atunci cand ma grabesc mai tare si mai tare exista fie un moshotei care merge in fata mea cu 0.2 metri pe minut sau o imbecila care parcheaza lateral din 45,6 manevre

3. cand sunt mai zen si mai zazen invariabil se gaseste vreunul care sa mearga in spatele meu si sa faca flashuri pe banda intai . Varianta b este cea in care pe stradutza de la punctul 1 vrea unul sa mearga cu 10000 km la ora pe acolo.

4. Intotdeauna va fi un sofer de seat leon care se simte dator sa se ia la intrecere cu mine.

5. Daca vreodata am proasta inspiratie sa merg cu masina decapotata exista vreun limbric la volanul unui gip care a. striga ce buna sunt b. striga dupa numarul meu de telefon

Acestea fiind zise si eu mai linistita, conchid ca mama prostilor e permanent gravida si ca in curand ori incep sa merg cu tancul ori ma echipez cu o carabina roz cu care sa ucid lumea in masa. Nediscriminand tiganii .

26 mai 2009

Varianta mea de brunch

Duminica imi place sa imi incep ziua lent, sa ma rasfat in liniste si sa mananc bine bine dimineata tarziu, ca sa nu zic direct de pranz.

In ultima vreme m-am bucurat de o nebunie de salate si verdeturi, caci acum e sezonul lor si chiar trebuie sa profitam sa mancam cat mai multe legume de sezon, pe cat posibil cumparate de la producatorii locali.Asa ca dupa o tura la Carrefour, am venit cu masinutza plina ochi de salate si toate celea. Uneori imi propun sa ajung la piata, dar inevitabil ma descurajeaza aglomeratia, mizeria, lipsa locurilor de parcare si sentimentul permanent ca cineva ma urmareste sa imi fure ceva din geanta. Asa ca ma rezum sa merg la diverse hypermarketuri si sa il rog pe tata sa imi cumpere si mie diverse cand merge la piata.



Anyways, duminica m-am delectat cu oua bio, rosii, salata frisee cu vinegreta si ridichi.In general, nu imi plac ridichile prea tare, dar astea olandeze nu sunt atat de iuti si atoase asa ca au mers. Plus, bine inteles, branza organica de capra. Ah, si suculetz de morcovi :)

Inca nu am o parere despre povestea asta cu produsele bio, deocamdata nu observ decat pretul, care este substantial mai mare decat cel al produselor obisnuite.

Have a nice week (end) :) !

20 mai 2009

Kodak blonde moment

Azi, blonda de serviciu in Carrefourul de la Unirii, unde fac de obicei aprovizionarea frigiderului din dotare. Si blonda umple cu mot carutil cu de toate, de la apa la salate and stuff. Moment in care imi dau seama ca masina mea e in parcare si ca e mai inspirat sa urc la etaj. Zis si facut, numai ca la capatul rampei mi se opreste carutul pe gresie, eu pe rampa si nu mai puteam sa il imping. Trebuie ca moaca mea disperata si usor confuza l-a induiosat pe nenea care spala podeaua cu masinuta , ca dupa ce a ras de mine vreo 30 de secunde s-a oferit sa ma ajute : " Hai don-soara, ca nu e asa de greu" ....Sa mori tu, i-am zis printre dinti, timp in care mi-am incordat oleaca muschii si am reusit sa imping carutul.

Lucrurile oricum incepusera sa fie razna inca de dinainte. Pentru ca eu am strans , cu toata responsabilitatea ecologistica, pungi reutilizabile, ca sa nu mai imput si eu planeta. Evident ca pana acum pungile au stat cuminti, intr-un teanc din ce in ce mai mare, in bucataria de acasa. Dar azi am decis ca trebuie sa ma mobilizez asa ca am luat pungile cu mine. Numai ca neuronul meu de blonda a uitat sa le si puna in masina. Au ramas, cuminti, in birou. Dhhh, inca 4 pungi cumparate, care se adauga la cele 100 anterioare.



Saga continua in parcare. Cu masina proaspat spalata si fredonand un tango, ma duc precum zana la ghereta de parcare. Cardul intr-o mana, jetonul in cealalta, dau jetonul si intind cardul. La care cucoana din ghereta :" Un'va credeti, don'shoara? Aici se plateste cu bani. " Pai....zic cu cardul nu se poate? Hai don'shoara, dati-mi bani, lasati prostiile. Pai stiti, nu mai am lei. Va dau lire sau euro, daca vreti, ca lei nu am. (Lasasem toti banii la carrefour, ca mi-a fost lene sa iau toata geanta ...deh, blonda maxima) Si tot asa, ea hai domnisoara, eu nu am. Zic : dar jos nu se plateste cu cadrul? Ba da . Da am bagat jetonul . WTF???

Norocul meu cu un bun crestin, care probabil ca s-a induiosat de moaca mea tampa si pleostita, mi-a dat cei 7 lei pentru parcare si, probabil miscat de privirea mea umeda a recunostinta , mi-a zis ca lui nu ii trebuie nimic, sa dau banii inapoi la saraci. Domnu', oricine ati fi, va multumesc.

Evident ca ulterior am descoperit ca imi uitasem cheile la birou, ca pe locul meu de parcare erau nu una, ci doua masini, ca usa de la intrarea in bloc era incuiata de doua ori, apoi , exact cand aveam nevoie, mi-am dat seama ca hartia igienica statea cuminte in portbagaj si alte asemenea .

Asadar, o blonde day in toata puterea cuvantului. Norocul meu ca sunt o simpatica:)

18 mai 2009

As fi vrut sa fiu gheisha

Cand eram mica- aveam vreo 10 ani- am inceput sa citesc Shogun. Tin minte ca abia puteam sa tin cartea ca sa nu pierd pagina, citeam asezata turceste in pat, cu lumina de la veioza rosie batand direct in paginile galbene ale cartii. Am ajuns sa imi imaginez societatea japoneza atat de complicata si inca de atunci m-a fascinat lumea gheishelor. Ma si imaginam , exact ca in Medelenii copilariei mele, cu parul meu blond strans intr-un coc complicat. Pe vremea aia chiar eram blonda naturala si aveam parul lung, asa ca mi-a fost usor sa imi imaginez ca as fi putut arata ca o gheisha. On the other hand, la varsta aia imi era usor sa imi imaginez orice...



Apoi am ajuns si la pasajele erotice, care descriau poetic intamplari ce mi se parea ca musteau de erotism. Pff, mi se zbarlea parul pe spate cand citeam...Acum am vazut un documentar despre gheishele moderne din Kyoto, si sa mor daca mi s-a mai parut ceva interesant la povestea asta....maglavaisul alb de pe fata, gesturile usor ridicole...nush ce sa zic. Poate ca asa se intampla cu toate povestile despre care mi-am imaginat lucruri o viata intreaga....mama mi-ar zice ca se numeste maturizare, dar sa mor daca mi se pare ceva matur in asta.

Revin si vreau sa fiu din nou gheisha blonda de acum 15 ani, care se vedea ziua in Olguta Medelenilor si seara, cand nu o vedea nimeni, voia sa fie gratioasa ca Monica. Parca Monica o chema, nu? Am uitat si asta....

17 mai 2009

E criza, nene....

Azi ma intorceam spre casa asa, linistit, de duminica. In fata mea, la stop, vad un nenea care conducea o lamborghina cu o usa deschisa. In sus. Acum, poate sunt eu blonda, poate sunt mai de la tara, dar cata nevoie de atentie sa ai ca sa mergi nu doar cu o lamborghina, dar sa te mai dai si in spectacol mergand pe la universitate cu usa deschisa?? In fine, asta a fost prima mea dilema. Adica prima parte a trilemei mele duminicale.



Pentru ca spre seara, pe cand am terminat cina cu gagicele, in fata terasei defilau artistic trei lamborghine. Care se intreceau pe Calea Victoriei sub privirile ingaduitoare ale lu' nenea politzistu' postat in fata muzeului de arta. A doua parte a trilemei mele : nu era interzis sa faci intrecere cu masina daca te prinde pulitia?

Si ultima parte a trilemei mele este aproape filosofica....oare ce probleme de erectie trebuie sa ai ca sa conduci asa masina prin Bucuresti, unde mai degraba ai nevoie de un tanc sau ceva similar ca sa nu simti gropile? Basca, de cand cu criza asta, parca au inflorit masinile de lux pe bulivar, ca nah, se traieste rau in romanica....

14 mai 2009

de ce unele femei sunt grase

Azi eram la cabinetul la care merg la masaj, vacuum si gadilat in talpa cu pana de paun. Acolo am inteles in sfarsit de ce unele femei chiar nu vor slabi niciodata.

Bref, langa mine era o tanti de dimensiuni considerabile, impachetata toata precum o mumie in benzi imbibate cu solutie de argila si infasurata intr-un soi de cort de plastic. Statea si se vaicarea ca nu a slabit nici macar un centimetru din cei 15 garantati de domnisoara draguta de la receptie. In gandul meu- 15 in total sau dintr-un singur loc?



Domnisoara care ma gadila cu pompa de vacuum, care e foarte draguta si ma lasa sa dorm cata vreme chestia aia cica imi remodeleaza fundul, zice cu voce timida:

- Dar ce ati mancat?
- Aaaaa.....pai in weekend am mancat 60 de sarmale cu mamaliguta.

Pauza. Ma trezesc instantaneu, fac repede un calcul aritmetic si realizez ca eu nu am mancat 60 de sarmale in total in ultimii 4 ani, imi aduc aminte de orele in care imi rup fundul si abdoemnul in sala, ma gandesc cu recunostinta la clientele mele care, desi transpira, fac febra, le doare si cateodata mi-ar lua capul, continua sa vina si sa fie frumoase. Apoi trec la vizualizarea "mamaligutei" ce acompania cele 60 de sarmale. Cred ca ajunge sa umpli o galetutza de 5 litri scurt. Brrrr...

Nah, nimic nu e intamplator....

13 mai 2009

Ze French Paradox

Acum ceva vreme as fi taiat mana celui care mi-ar fi putut spune ca exista viata si in afara unei diete stricte. Credeam ca daca , printr-o gluma proasta a hazardului, ma abat de la low-carb sau keto, ma transform intr-un monstru plin de celulita.

Noroc cu prietenii francezi si deja traditionala prietenie francezo-romana. Bref, mai acum ceva vreme am primit sugestia de a incerca foie gras. Nuuu , eu, cum? Niciodata, sa moara, sa dreaga si sa faca. Scoici? Bleah, dezgustator! Pana intr-o seara , la o masa unde nu s-au servit decat acest gen de preparate. Eu lesinata de foame dupa sala, am lasat deoparte fasoanele si am zis ca n-o sa mor . Pe scurt, foie gras-ul mi-a placut, stridiile nu. Am ramas fidela obiceiului frantuzesc de a manca, pentru ca mi se pare foarte gustoasa mancarea lor.



Inca nu am reusit sa imi explic cum naiba reusesc francezii - in special frantuzoaicele - sa fie atat de slabe si sa manance si paine, si croissant, si toate preparatele lor traditionale, care sunt orice, numai dietetice nu.

Bref, experienta mea frantuzeasca a insemnat ca intr-o saptamana am pus vreo 3 kile pe mine, mancand fara sa ma abtin de la nimic, dar ce am observat a fost ca nu am pus nici un fel de celulita. Ba mai mult, cand am revenit cu piciorusele pe taram romanesc, am scapat de cele kilograme intr-o saptamana, din momentul in care am revenit la dieta mea uzuala. Adica legume, lactate , oua, uneori carne. Adica tot ce am mancat si in Franta, mai putin deserturile si painea. Si vinul, si croissantele...

12 mai 2009

En vitesse

Ma gandeam azi ca anul trecut pe vremea asta citeam bloguri la cafeaua de dimineata, operatiune ce incepea pe la 10 si se incheia la 2. Frumos, de primavara, asa....

Numai ca acusica citesc pe diagonala in timp ce fata de la masaj se preocupa de picioarele mele, dau mailuri de la cate un semafor si beau cafeaua rece, facuta de seara, ca sa mai dorm 15 minute in plus. Nu ma plang, e alegerea mea, dar ma amuza diferenta ...

Ah, si am inventat un sistem de mancat salata in masina, fara sa ma murdaresc...

2 mai 2009

De luni, de la intai, de maine

Asa mi-am propus mereu sa scriu si nu am reusit. Sunt luni intregi de cand nu am mai avut de ce sa scriu , nu am mai avut timp si energie, nu am mai avut ce sa impart. Dar cred ca neuronul meu se activeaza de la soare si cum a venit caldura au inceput sa ma manance degetele, sa simt tastele de la calculator si sa scriu una-alta.

Asa ca iata-ma, back on track, zazen vorba uni prietene, cu tricoul cu conversi si privind la un peisaj prea frumos pentru a nu fi evocat.

Bisous!